Blestemata fie ziua cand m-am nascut! Ziua in care m-a nascut mama sa nu fie binecuvantata! Blestemat sa fie omul care a adus vesti tatalui meu zicand: ti s-a nascut un fiu si l-a umplut de bucurie cu ea! Omul acela sa fie ca cetatile pe care Domnul le-a nimicit fara mila! Sa auda gemete dimineata si strigate la amiaza! De ce nu am fost omorat in pantecele mamei ca sa fi fost ea mormantul meu! De ce nu m-a purtat pentru totdeauna pantecele ei? Pentru ce am iesit din pantecele mamei ca sa vad suferinta si durere si sa-mi sfarsesc zilele in rusine?… Asa vorbeste Domnul: un tipat se aude in Rama, plangeri si lacrimi amare: Rahela isi plange fiii; si nu vrea sa fie mangaiata pentru fiii ei, caci nu mai sunt.'
