Ion

Ion este primul roman obiectiv din literatura romana, fiind aparut în anul 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, asa cum însusi autorul mentionează în finalul operei, între martie 1913 – iulie 1920. Aparitia romanului a starnit un adevarat entuziasm în epoca, mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa: „Nimic din ce e publicat înainte nu ne putea face sa prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început si a continuat vreo zece ani, nu numai fara stralucire, dar si fara indicatii de viitor“, nota Eugen Lovinescu. Criticul primeste romanul Ion ca pe o izbanda a literaturii romane, iar satisfactia sa este consemnata în studiul „Creația obiectiva. Liviu Rebreanu: Ion“. Pentru inițiatorul modernismului românesc, al carui principiu de baza era sincronismul literaturii romane cu cea europeana, romanul Ion este cel care „rezolva o problema si curma o controversa“. Aceasta afirmație a lui Lovinescu se refera la faptul ca aparitia primului roman obiectiv directioneaza literatura romana catre valoare europeana si stinge polemica pe care criticul o avea cu samanatoristii epocii.