Ion

Primul roman al lui Liviu Rebreanu,"Ion", aduce in centru, ca un bloc de granit, figura taranului roman, prin intermediul personajului principal. Zvarcolirea traverseaza intreaga opera epica si putem afirma, fara greseala, ca este romanul unei patimi. (Prof. Victor Drujinin)

Cel mai important capitol al operei lui Liviu Rebreanu este cel care dezvolta romanul. Liviu Rebreanu a dat literaturii nationale romanul in adevaratul sens al cuvantului. Primul sau roman, intitulat Ion, din 1920, aduce in centru, ca un bloc de granit, figura taranului roman, prin intermediul personajului principal. Actiunea se desfasoara pe doua planuri, si anume: in mediul taranilor si in mediul intelectualitatii rurale, reprezentata de familia invatatorului Herdelea si a preotului Belciug. Prin aceste planuri se releva o lume, cu framantarlle cu dramele, cu aspiratiile sale. Conditia personajului principal, Ion, este cea istorica a taranului lipsit de pamant. Dorinta de a-si depasi conditia este caracteristica, de asemenea, sufletului taranului nostru. Destinul de inechitate sociala, prin adancirea diferentei intre bogati si saraci, din cauza coruptiei si a discriminarilor de tot felul, il conduce pe cei ca Ion la saracie, la umilinta sau la distrugere sufleteasca, ce merge pana la acte nesabuite.

Cuprins:

Prefata (Prof. Victor Drujinin)

GLASUL PAMANTULUI 

Capitolul I – Inceputul 

Capitolul II – Zvarcolirea 

Capitolul III – Iubirea 

Capitolul IV – Noaptea 

Capitolul V – Rusinea 

Capitolul VI – Nunta 

GLASUL IUBIRII 

Capitolul VII – Vasile 

Capitolul VIII – Copilul 

Capitolul IX – Sarutarea 

Capitolul X – Streangul 

Capitolul XI – Blestemul 

Capitolul XII – George 

Capitolul XIII – Sfarsitul 

Repere biobibliografice