… am ajuns pe banca acuzarii, ceea ce nu mi s-a intamplat in 40 de ani de cand sunt in fruntea muncitorimii […] Am crezut ca azi s-a schimbat ceva, dar cu parere de rau am constatat ca nu s-a schimbat nimic, dar mai rau s-a facut acum cand lupta pentru democratie este si azi tot asa de grea.
Ion Flueras – declaratie facuta in fata instantei, in timpul procesului din septembrie 1945.
Ion Flueras a fost unul dintre cei mai importanti lideri ai miscarii social-democrate din Transilvania si, dupa Marea Unire, din Romania. Nascut la 2 noiembrie 1882, in comuna Cherelus (judetul Arad), va intra in miscarea socialista in anul 1901, devenind in scurt timp unul dintre principalii militanti. Va colabora la ziarele muncitoresti din Arad, precum si la „Adevarul” din Budapesta, oficiosul central al Sectiei Romane a P. S. D. U.. In anul 1906 a fost ales membru in C. C. al P. S. D. U. Sectia Romana, iar din 1911 redactor responsabil al ziarului „Adevarul”. La inceputul anului 1918, Flueras, alaturi de Iosif Jumanca, a primit sarcina, din partea P. S. D. U. Sectia Romana, de a lua contact cu reprezentantii Partidului National Roman si de a le propune constituirea unui comandament unic pentru organizarea luptei in vederea unirii Transilvaniei cu Romania. Astfel, se va constitui Consiliul National Roman Central, cu sediul la Arad, din care faceau parte 6 reprezentanti ai social-democratilor (Ion Flueras, Iosif Jumanca, Baziliu Surdu, Iosif Renoiu, Enea Grapini, Tiron Albani) si 6 ai nationalilor. Ion Flueras a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, fiind ales vicepresedinte, si a facut parte din Consiliul Dirigent, ca sef al Resortului Ocrotiri Sociale si Igiena. Tot acum a fost ales secretar general al P. S. D. In anul 1920, pe fondul agitatiilor din randul miscarii socialiste din Romania, cu privire la pozitia fata de Internationala a III-a, Flueras a fost inclus in delegatia trimisa de partidele socialiste in Rusia, cu mandatul limitat de a se informa cu privire la realitatile sovietice si despre conditiile afilierii la Comintern. Flueras a fost insa exclus de la discutii si nevoit sa se intoarca in tara, sub pretextul ca participase la organizarea Marii Adunarii de la Alba Iulia si fusese membru al Consiliului Dirigent.
La propunerea lui Buharin, delegatia socialistilor din Romania s-a obligat ca, la intoarcerea in tara, Grigorovici, Jumanca si Flueras sa fie exclusi din partid. Dupa sciziunea miscarii socialiste din anul 1921, Flueras va juca un rol important in organizarea muncitorilor in sindicate si in reorganizarea sindicatelor. Din 1926 si pana in 1939 va detine functia de presedinte al Confederatiei Generale a Muncii. Odata cu reinfiintarea Partidului Social-Democrat, in 1927, Flueras va fi ales membru in Comitetul Executiv, calitate ce si-o va pastra si in urma Congreselor din 1930, 1933 si 1936. Va participa activ la viata politica a tarii, fiind ales deputat in doua legislaturi, in perioada 1928-1932.
***
Ce-a de-a doua editie revazuta si „usor” adaugita ce apare la Editura Cetatea de Scaun valorifica informatii ce au rezultat din cercetarea unor fonduri de arhiva inaccesibile in anii 2005-2006, cand a fost documentata lucrarea. Mai precis este vorba de Fondul Partidul Social-Democrat si Fondul Confederatia Generala a Muncii din cadrul Arhivelor Nationale Istorice Centrale din Bucuresti. De asemenea, au fost adaugate fotografii noi relative la Ion Flueras si la familia lui, a fost actualizata bibliografia si au fost valorificate date din lucrari mai vechi, care au scapat autorului la prima editie. Noile informatii nu sunt in masura sa modifice afirmatiile, concluziile sustinute in cadrul primei editii, ci vin sa completeze episoade diferite din biografia lui Ion Flueras.
Sorin Radu
