Intelepciunea psihopatilor

Intelepciunea Psihopatilor este o carte foarte cautata, apartinand autorului Kevin Dutton, care lanseaza noi intrebari la care trebuie sa aflam raspunsul. Una dintre cele mai importante astfel de intrebari este daca in fiecare dintre noi traieste un psihopat si cum putem sa il descoperim. Sunt foarte multe persoane care dupa ce lectureaza aceasta carte afirma ca nu au curajul necesar pentru a se opri sa analizeze si sa caute psihopatul interior. Uneori este cert ca gandim precum niste psihopati si nu realizam asta, insa de asemenea, cei care au citit aceasta carte afirma ca informatia li s-a parut atat de controversata si incredibila incat chiar au testat tehnicile propuse prin care poate fi gasit psihopatul interior.

Toate cartile apartinand autorului Kevin Dutton fac referire la oamenii cu probleme psihice si au legatura cu acestia deoarece debutul sau ca autor a pornit de la ideea de a intelege acest grup de persoane pentru a putea gestiona mai bine relatia cu propriul tata.

Intelepciunea Psihopatilor Kevin Dutton – o carte inca studiata de specialisti

Psihologii care au citit Kevin Dutton Intelepciunea psihopatilor inca delibereaza in legatura cu diagnosticul acesta. Lumea din prezent, face ca granitele dintre normal si anormal sa se intrepatrunda foarte vizibil si mult mai usor acum, fata de ceea ce se intampla in trecut. Cartea se dinstinge de alte volume similare prin onestitatea sa. Fiind scrisa in stil jurnalistic si abordata din perspectiva constructorului, care se prezinta in oglinda, din mai multe puncte de vedere, cartea este plina de umor si de mesaje, fara sa devina obositoare si cu atat mai putin plictisitoare. Persoanele care au citit deja Intelepciunea Psihopatilor au inteles ca este foarte important sa determinam latura intunecata pe care o avem si sa vedem pana unde poate merge, insa identificarea psihopatului interior nu trebuie sa devina un tel in viata. Eventual, la un moment dat, acesta va iesi singur la suprafata.

Cartea poate fi gasita si in libraria Delfin, alaturi de toate celelalte carti ale lui Kevin Dutton, care abordeaza din diverse perspective si alte probleme specfice societatii din prezent, cum ar fi manipularea si persuasiunea.

Intelepciunea psihopatilor – o carte cu un debut interesant

Cei care au citit Intelepciunea psihopatilor carte, au observat ca inceputul este unul cel putin bizar, insa este un mod unic de a ne introduce in ideea de baza si anume ca anumite reactii pot fi puse pe seama unei laturi foarte intunecate pe care nu vrem sa o recunoastem si ca putem avea reactii nefiresti si surprinzatoare, atunci cand ceva din exterior vine sa ne perturbe echilibrul interior.

Aflata la inmormantarea mamei sale, o femeie isi intalneste marea dragoste. Inca de la primul contact stie ca acest barbat misterios este sufletul sau pereche si se indragosteste in doar cateva minute. La final pierde contactul cu acesta, uitand sa ii ceara numarul de telefon. La doar cateva zile aceasta femeie isi ucide propria sora. Aici apare controversa. De ce si-ar omori o persoana sora imediat dupa ce si-a ingropat mama? Autorul cauta mai multe motivatii, de la gelozie si pana la razbunare sau bani, toate acestea iesind in final din calcul.

Ulterior, dupa ce toate variantele de raspuns sunt eliminate pe rand se trage concluzia ca sora femeii il cunostea pe barbatul misterios si se intalnea cu el, iar raspunsul la intrebarea care tine pe jar cititorul, este unul cat se poate de intuitiv si totusi revoltator: si-a ucis sora in speranta ca respectivul barbat va ajunge la inmormantare si va putea sa il intalneasca din nou.

Pentru a isi argumenta ideile, Dutton nu vine cu exemple aleatorii ci documenteaza toate raspunsurile, evitandu-le pe cele foarte evidente. Autorul este marcat de amintirea tatalui sau, care este un om special, pentru care nu existau umbre ci doar scopuri. Autorul transmite de fiecare data ca persoanele foarte optimiste, care considera ca rezultatele pot fi doar in favoarea lor, pot sa se incadreze usor si rapid in categoria psihopatilor. La final, se trage concluzia ca pentru a face performante, societatea trebuie sa se bazeze si pe psihopatii sai, pe care sa ii integreze si sa ii determine sa traiasca printre ceilalti, iar cei aparent normali ar trebui sa invete sa traiasca in armonie alaturi de psihopati.

Optimismul extrem este o marca distinctiva a psihopatilor, ei fiind mereu in stare sa intoarca pana si cea mai pacatoasa situatie in favoarea lor. Manat de curiozitate, Dutton incepe un periplu amplu si epuizant intre cele mai cunoscute laboratoare psihologice, inchisori de maxima securitate, tribunale si birourile luxoase ale diferitelor categorii de lideri. El incearca, pe diferite cai, sa patrunda in mintea acelor oameni care si-au facut din crima un mod de viata, de la cei mai duri soldati din teatrele de lupta din Irak si Afganistan, pana la cei mai periculosi criminali din cel mai bine pazit spital de psihiatrie din regatul britanic. La urma urmelor, sugereaza psihologul, diferenta intre aceste categorii, si multe altele – chirurgi, manageri, violatori, brokeri, escroci de anvergura, politicieni, preoti carismatici – este de grad, nu de esenta.    

De-a lungul analizelor sale, Dutton subliniaza ideea ca megalomania, caracteristica psihopatilor, se inrudeste indeaproape cu setul de trasaturi atat de recompensate si pretuite in societatea capitalista a zilelor noastre. El face apel la un studiu amplu, din 2005, care compara profilele liderilor din zona afacerilor cu acelea ale unor criminali internati sub paza stricta. Rezultatul este uimitor: se pare ca trasaturile psihopatice – precum farmecul superficial, egocentrismul, independenta exacerbata si atentia extrem de concentrata – se regasesc mult mai frecvent in salile luxoase de sedinte decat in celulele cu gratii in care sunt tinuti criminalii. Diferenta – caci o diferenta trebuie sa existe, nu-i asa? – rezida in context, in mediul in care au fost incurajate sa se dezvolte aceste abilitati: social sau antisocial. Evident, pe masura ce parcurgi cartea lui Dutton, ajungi sa te intrebi daca nu cumva ar fi mai bine (si mai ieftin!) ca, pe viitor, multinationalele sa isi organizeze recrutarile de personal in  preajma inchisorilor, nu prin universitati. In aceeasi ordine de idei, e greu de spus care perspectiva pare mai „incurajatoare”: scena in care Dutton tine in palme creierul unui criminal in serie si constata ca nu exista nicio diferenta notabila intre acesta si creierul meu sau al tau, sau studiul care ajunge la concluzia ca, in ultimii 30 de ani, abilitatea tinerilor de a empatiza cu semenii s-a redus cu mai bine de 40%…

Aceasta nu este, in mod necesar, o concluzie pesimista. In conditiile in care apostolul Pavel insusi, ba chiar si marii maestrii budisti, au certe trasaturi psihopatice, inseamna ca fiecare dintre noi mai are o sansa!