Incetarea efectelor tratatelor internationale a constituit preocuparea principala a mea in timpul anilor de pregatire doctorala, iar abordarea acestui domeniu m‑a determinat in final sa concluzionez ca pe tot parcursul carierei mele universitare atentia principala imi va fi indreptata spre acest domeniu. Explicatia este una foarte simpla: incetarea tratatelor internationale constituie un domeniu viu care ne ofera constant situatii de interes pentru statele implicate, iar cercetatorul va avea mereu senzatia ca se gaseste la inceput de drum. De altfel, aceasta este o realitate daca tinem cont ca regulile dreptului international trebuie sa exprime in masura adecvata schimbarile care intervin in viata comunitatii internationale.
Incetarea tratatelor internationale este abordata in cuprinsul lucrarii intr‑o maniera larga, deoarece am considerat ca astfel raspunde mai adecvat situatiilor ce se ivesc in relatiile internationale. Prin maniera larga am inteles sa cuprind in cadrul lucrarii atat cauzele de incetare prevazute de Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor, precum si cauzele de incetare conturate in dreptul international cutumiar si dezvoltate in literatura de specialitate; de asemenea, conceptul de incetare acopera, potrivit abordarii lucrarii, atat cauzele de incetare propriu‑zisa a tratatelor internationale, dar si cauzele de nulitate a acestora, pentru simplul motiv ca indiferent de locul unor asemenea tratate in teorie, rezultatul constatarii incetarii sau nulitatii este asemanator in viata internationala: tratatul nu‑si mai produce consecinte juridice. O asemenea abordare pune in evidenta cu mai mare acuratete diferentele dintre dreptul international si dreptul intern, distinctii de netagaduit de catre juristii internationali.
Neajunsurile lucrarii se datoreaza in principal a trei cauze: de la momentul elaborarii lucrarii au intervenit transformari importante in viata juridica, politica si sociala a Romaniei, precum: adoptarea legii nr. 590/2003 privind tratatele si formarea unei practici noi a Romaniei in temeiul acestei legi, diferita de vechea lege nr. 4/1991; aderarea Romaniei la Uniunea Europeana; solutionarea de catre Curtea Internationala de Justitie a diferendului dintre Romania si Ucraina. In consecinta, lucrarea abordeaza prea putin, ori din perspectiva anilor 2003‑2004, problematicile referitoare la incetarea tratatelor raportat la realitatile amintite. Cu toate acestea, in ultimii 4 ani, am urmarit sa strang material bibliografic necesar unei editii noi, mai complete, care sa corespunda exigentelor actualitatii. Urmeaza ca in urmatorii ani, sa lucrez la o astfel de editie, care sa cuprinda un tablou complet al practicii Romaniei si a situatiilor care se circumscriu incetarii tratatelor internationale la care statul roman este parte.
Lucrarea este destinata specialistilor in drept international public, teoreticieni sau practicieni, si mai putin publicului larg. Cu toate acestea, unii istorici interesati pot gasi de interes opiniile mele juridice privitoare la diferendul dintre Romania si Ucraina, formulate anterior solutionarii acestuia, precum si o sinteza a efectelor generate de revolutia din 1989 din Romania asupra practicii acesteia din domeniul tratatelor cu interes asupra incetarii sau mentinerii vigorii unor tratate internationale, precum si situatia unor tratate internationale ca urmare a destramarii unor state federale din vecinatatea Romaniei, dupa anii 1989‑1990.
