Inalta Poarta si Tarile Romane. Rivalitati si aliante in secolul al 17-lea

Istoricul Michał Wasiucionek reinterpreteaza dinamicile politice dintre Inalta Poarta, Coroana Polona si tarile romane de la sfarsitul secolului al XVI-lea pana la inceputul secolului al XVIII-lea, pornind de la trei notiuni-cheie: patronaj, retele sociale si arene sociopolitice. Analiza sa, sprijinita pe studii de caz, pune in lumina mecanismele patronajului transfrontalier si retelele factionale care le ofereau elitelor din epoca un mecanism alternativ viabil de a-si procura resurse politice, militare si economice, pe care le puteau folosi ulterior pentru a castiga o pozitie avantajoasa fata de rivalii lor. Aceasta geografie alternativa a puterii a avut un efect profund asupra hartii politice a Europei de Est din secolul al XVII-lea. Reiese ca supravietuirea Moldovei si Tarii Romanesti ca entitati politice distincte pe orbita otomana a fost mai putin rezultatul geopoliticii si al echilibrului de putere dintre Imperiul Otoman si Uniunea Polono-Lituaniana, cat al rivalitatilor si aliantelor transfrontaliere factionale, guvernate de reguli si imperative diferite de cele ale statelor.

„Am decis sa-mi fixez punctul de observatie in tarile romane si sa identific cazurile de patronaj transfrontalier care ii legau pe boierii locali de omologii lor de la Inalta Poarta si din Uniunea Polono-Lituaniana. Desi concentrarea asupra Moldovei si Tarii Romanesti – un loc relativ izolat politic si economic – nu ar parea cea mai fericita alegere, perspectiva periferica pe care o ofera aceste tari prezinta avantaje nete. Pentru ca resursele aflate la dispozitia elitei boierilor erau subtiri in comparatie cu cele ale magnatilor polono-lituanieni sau ale inaltilor demnitari otomani, viata politica locala era mai sensibila la cazurile de patronaj transfrontalier, ceea ce le face mai usor de identificat. In plus, de vreme ce tarile romane au constituit un spatiu contestat intre Coroana Polona si Poarta, avem posibilitatea sa folosim factionalismul polono-moldovean ca „grup de control” pentru a pune in lumina particularitatile prezentei otomane in regiune.“ — MICHAŁ WASIUCIONEK