Traducere de Ruxandra Avian
Acest volum este mai mult decat o trecere in revista a splendorilor arhitectonice fanate din Bucurestiul interbelic. Este o radiografie esentiala a unui oras neiubit, neingrijit, abandonat de autoritatile locale si nationale – un oras emblematic, pana la urma, pentru o intreaga tara. Mai grav, volumul trage un semnal de alarma: in spatele teribilei „buline rosii” stau iresponsabila lipsa de initiativa si delasarea criminala. Putem vedea aici laolalta toate aceste cladiri, le putem deplange soarta si le putem ghici trecuta frumusete surprinsa prin obiectivul fotografului Douglas MacKenzie, indragostit de un oras pe cale sa se prabuseasca.
„Mai peste tot in Bucuresti, edificii de o importanta arhitectonica uriasa au fost lasate in paragina, unele din neglijenta, altele din cauza proceselor de retrocedare a imobilelor nationalizate de comunisti in anii ’50, iar altele, in fine, deoarece proprietarii sunt in imposibilitatea de a respecta legislatia de siguranta publica, adoptata, tardiv, dupa incendiul de la Clubul Colectiv, din octombrie 2015. Asa cum se intampla indeobste in centrul Bucurestiului, numeroase cladiri sunt ascunse vederii, fiind folosite pe post de panouri publicitare.
La fel ca in majoritatea capitalelor, exista o atitudine metropolitana si in Bucuresti, dar nu numai in sens simplist, de superioritate fata de provincie si zonele «de la tara». Daca te iei dupa majoritatea ghidurilor de arhitectura, ai crede ca toate cladirile Art Déco si moderniste se afla in centrul Capitalei. Sunt omise cartierele mai nevoiase precum Rahova; se ignora chiar si zone mai cu stare, cum ar fi Baneasa, unde sunt de gasit cateva cladiri Art Deco strecurate printre constructiile de lux de data mai recenta. Toate alcatuiesc o mostenire Art Deco probabil de neegalat de nici o alta metropola europeana.“ — DOUGLAS MACKENZIE
