Inainte sa se intunece… Cat ai inca vreme. Sa te grabesti. Sa te problematizezi. Sa te gandesti. Sa te cercetezi pe tine. Inainte sa se intunece… Sa cazi, dar sa nu renunti. Sa te ridici iar in picioare. Sa prinzi putin curaj si sa continui, ca sa duci la bun sfarsit ziua care a ramas. Inainte sa se intunece… Sa te impaci cu oamenii apropiati tie. Cu sotul, cu parintii, cu fratii, cu copiii tai. Cu toti cei care te-au ranit si cu toti cei pe care tu i-ai suparat. Inainte sa se intunece… Sa te pocaiesti pentru greselile tale si sa-i ierti pe cei ce ti-au gresit. Inainte sa se intunece… Unul dintre talhari a pierit… Nu te lenevi. Celalalt talhar s-a mantuit… Nu deznadajdui. Inainte sa se intunece… Fa-ti semnul crucii si mergi mai departe… *** Nu stii cand a fost ultima oara cand ai reusit sa te relaxezi. Nu stii cand a fost prima oara cand ai avut timp pentru tine. Munca, plata facturilor, casa, familie, copii, bucatarie si curatenie, boli, scoala, doctori… Sunt doar foarte putine din cele pe care esti chemat sa le implinesti in fiecare zi… Iti voi spune insa o povestioara, Omule… Era odata un ulcior care isi iubea foarte mult paharele… Si se ingrijea mereu sa le aiba pline cu apa… Ulciorul a facut insa o greseala. La un moment dat a uitat sa mearga el insusi sa se umple cu apa. Si ulciorul s-a golit. S-a golit straduindu-se sa scurga si ultima picatura in paharele lui… Daca nu ai timp, Omule, fa-ti timp… Si mai lasa unele lucruri sa intarzie… Nu te simti vinovat pentru asta, Omule. Ai nevoie de asta pentru a continua sa oferi. De altfel va veni clipa, acea clipa, Omule…, cand nicio treaba nu va mai fi terminata, nicio plata nu va mai fi facuta, nicio casa nu va mai fi aranjata… Va veni clipa cand nimeni nu va fi acolo ca sa aiba grija de copiii tai…
