Se spune ca in larg, moartea nu ne vede chipul, se spune ca inghite vietile oamenilor precum marea se adapa din valuri. Nu incremeneste si nici nu se incumeta sa dea inapoi.
Care-i datoria marii? Val dupa val, viata pentru viata.
Sangele pompeaza in artera vietii,
Iar incheieturile leaga oasele muribunde.
In timp ce craniul se joaca de-a chipul
Venele se coaguleaza in nefiinta,
Pana cand sternul se umple de aer.
De sus in jos, de jos in sus.
Mainile se lasa de greutatea oaselor,
Iar pielea se usuca,
Cu fiecare suierat al mortii.
Ochii sunt demult impaienjeniti,
Doar sufletul mai recunoaste camera in care se afla.
