In torent

Rasvan Popescu, prozator, poet, scenarist, intr-o vreme reporter, isi propune sa produca o opera polifonica; si in torent avem o povestire-scenariu, unde biografia si naratiunea devin una, pina se metamorfozeaza intr-un labirint, unul in care rataceste Minotaurul-Autor, iar imaginea si cuvintul interfereaza pe un ecran virtual.

Asistam la un balans, un dans, un puzzle care se aduna, se destrama, se recompune, film in film, poveste despre poveste, intr-o alta poveste, precum papusile Matrioska.

Fictiune si realitate in concomitenta se impletesc, curg impreuna prin torentul vieti, la fel personajele, fara nume propri, dar pregnant conturate, vizibile, memorabile, purtate de Autor – la rìndul sau personaj – aluvionar, dintr-o naratiune in alta, pe variate paliere si niveluri.

In final personajele reale sau imaginare, in proza si/sau film, se perinda ca un ultim adio prin fata Autorului cuprins de veninul administrat de sarpele cunoasterii.

Rasvan Popescu este un scriitor care reuseste cu maiestrie, prin toate cele doua sute de pagini, sa-si provoace cititorul, sa-I cuprinda in propria scritura, sa-I transforme hipnotic intr-unul dintre personajele Torentului. – Cassian Maria Spiridon