Editie definitiva; Editie ingrijita de Mihaela Constantinescu; Postfata de Andrei Grigor
Atitudinea lui Eugen Simion fata de politica ca stiinta si practica de exercitare a puterii este una pragmatica si nu l-a interesat decat in masura in care interfera cu proiectele sale academice. Neangajarea sa politica in anii nouazeci a surprins mediul academic si i-a fost aspru reprosata de catre unii colegi de generatie si de o parte a „inteligentiei” romanesti, dar angajamentele sale au mers in alta directie si cred ca nu a gresit. Desigur, participarea elitelor intelectuale la miscarea politica postdecembrista ramane un subiect controversat, dar, retrospectiv privind, bilantul pare a fi negativ, deoarece, cu mici exceptii, constructiile politice ale intelectualilor romani au esuat si au avut ca efect colateral nedorit clivajul mediului cultural romanesc. Totusi, domnul Eugen Simion nu s-a limitat la contemplatia pasiva a fenomenului social-politic romanesc, ci s-a implicat si a excelat in proiecte importante pentru cultura romana. Inainte de 1989 a evitat compromisurile cu puterea totalitara, pastrandu-si nealterata demnitatea intelectuala, tot asa cum, dupa Revolutie, ignorand chemarile sirenelor politice, a navigat pe o mare tulbure spre reperele viabile ale culturii romane. Este, desigur, un european convins, dar si unul antiglobalist, deoarece perspectiva pierderii identitatii culturale europene si, in particular, a celei romanesti il nelinisteste. A fost si a ramas insa o constiinta intelectuala si nationala si, totodata, un artizan al proiectelor implinite. Coexistenta acestor trasaturi in aceeasi structura de personalitate este o surpriza, dar il intregeste ca om. – Acad. Viorel Barbu
