In apararea drepturilor femeii

Traind intr-o perioada in care lupta pentru drepturile omului a condus la revolutie in America si in Franta, Mary Wollstonecraft (1759-1797) si-a scris, in 1792, propria declaratie a independentei femeii. Plina de pasiune si directa, "In apararea drepturilor femeii" ataca, prin argumente rationale si lucide, perspectiva dominanta la acea vreme cu privire la feminitatea docila si decorativa, punand in schimb bazele unei emancipari fara precedent: educatie egala pentru baieti si fete, eliminarea prejudecatilor si definirea femeii prin profesia avuta, si nu prin propriul partener. Autoarea sustine ca femeia nu este in mod natural inferioara barbatului, parand sa fie astfel doar din lipsa educatiei. Prin urmare, atat barbatii, cat si femeile ar trebui sa fie tratati ca fiinte rationale, in conditiile unei ordini sociale bazate la randul ei pe ratiune. La vremea publicarii sale, In apararea drepturilor femeii a produs un amestec de admiratie si revolta, insa astazi este considerata primul mare manifest al drepturilor femeii, transformand-o pe Wollstonecraft in fondatoarea feminismului modern.

    „Sper ca femeile sa ma scuze daca le tratez ca pe niste fiinte rationale, in loc sa le admir farmecul fascinant, tratandu-le ca si cum ar fi intr-o stare de copilarie eterna, incapabile sa se bazeze pe ele insele. Doresc, in cel mai sincer mod, sa precizez in ce consta adevarata demnitate si fericire a omului – vreau sa determin femeile sa-si doreasca dobandirea de putere fizica, dar si mintala, si sa le conving ca vorbele dulci, sentimentele delicate, sensibilitatea inimii si gusturile rafinate sunt aproape sinonime cu slabiciunea, iar acele fiinte care transmit doar mila si o iubire de acest fel – care inseamna acelasi lucru – vor ajunge in curand demne de dispret.”  – Mary Wollstonecraft, In apararea drepturilor femeii

    Fragment din volumul "In apararea drepturilor femeii" de Wollstonecraft:

    “VI. EFECTUL PRODUS ASUPRA CARACTERULUI DE ASOCIERILE TIMPURII ALE IDEILOR

    Este surprinzator ca femeile de pretutindeni apar ca un defect al naturii, cand au fost educate dupa principiile debilitante recomandate de scriitorii pe care i-am criticat, si nu au avut nicio sansa de a-si recastiga terenul pierdut, aflandu-se intr-o stare de subordonare in societate? Este surprinzator, daca ne gandim la efectul determinant pe care-l au asupra caracterului asocierile de idei, ca femeile isi neglijeaza inteligenta si isi concentreaza toata atentia asupra persoanei lor?

    Marile avantaje ce rezulta in mod firesc din acumularea de cunostinte sunt evidente din urmatoarele motive. Asocierea ideilor este ori deprinsa, ori spontana; iar cea din urma pare sa depinda mai mult de temperatura initiala a mintii decat de vointa. Odata inmagazinate ideile si faptele, acestea se afla la dispozitia noastra pana ce o circumstanta fortuita face ca informatia sa isi faca aparitia in minte in toata claritatea sa, primita in perioade diferite ale vietii. Multe amintiri vin precum fulgerul: o idee o asimileaza si o explica pe alta cu o rapiditate uluitoare. Nu doresc deocamdata sa vorbesc despre acea perceptie rapida a adevarului, care este atat de intuitiva, incat incurca orice cercetare si ne lasa incapabili de a decide daca este vorba despre reminiscenta sau rationament, atat de rapida, incat ii pierdem urma si disipa norul obscur. Avem putina putere asupra acestor asocieri instantanee, caci cand mintea este deschisa gratie unei imaginatii zburdalnice sau unei reflectii profunde, materiile brute se vor aranja de la sine intr-o anumita masura. Este adevarat ca inteligenta ne poate impiedica sa ne indepartam de schema atunci cand ne regrupam gandurile sau poate sa reproduca schitele arzatoare pe care ni le dicteaza imaginatia; insa colorarea o fac vigoarea si personalitatea individuala. Cat de putina putere avem asupra acestui fluid electric subtil si cat de putin il poate controla ratiunea! Aceasta vivacitate indaratnica pare sa fie esenta geniului si, strafulgerand cu privirea-i de vultur, produce la nivelul cel mai inalt energia grozava a asocierii gandurilor ce surprind, incanta si instruiesc.