Imne teologice

Imne teologice – Sfantul Roman Melodul 

Acum nu mai putin de saptezeci de ani, pr. George Florovsky invita insistent lumea academica, si nu numai, spre intoarcerea la izvoare. Ce-i drept, pe ici, pe colo, unii au reusit, altii s-au eschivat, iar altii au ramas in continuare fideli modelului occidental de analiza si de redactare a unei lucrari. In fond, responde ad fontes nu este numai un simplu dicton ce a devenit „celebru” in mediul teologico-academic, ci mai degraba o necesitate a noastra, a ortodocsilor, de a ne reintoarce la izvoarele pe care le citim, le marturisim si le analizam; este intoarcerea la marele tezaur al Bisericii, de care ar trebui sa fim constienti si pe care ar trebui sa-l fructificam la cote maxime. Pe de alta parte, intoarcerea trebuie sa presupuna in mod direct si cunoasterea tezaurului, nu numai formularea unei simple idei despre existenta sa, formulare ce nu va impinge pe nimeni, de altfel, sa depaseasca spatiul ignorantei si al necunoasterii. 

Constienti fiind de aceasta realitate, spatiul ecclesial romanesc trebuie sa depaseasca mai ales spatiul dezinteresului manifestat, din pacate, la toate capitolele. Dezinteresul studierii operelor Sfintilor Parinti, receptati mai ales prin filiera occidentala, demonstreaza nu numai un simptom, ci si o necrozare a ideii pr. George Florovsky de a regandi teologia, printr-o (re)intoarcere. Atunci cand ne gandim la acest dicton florovskian, nu trebuie sa ne proiectam interesul doar spre o simpla regandire a ceea ce detine si este specific duhului ortodox, cat mai ales sa intelegem valoarea inestimabila a ceea ce reprezinta tezaurul Ortodoxiei. 

De vreme ce perioadele patristice nu au fost numai acele vremuri in care s-a redactat tumultuoasa istorie ecleziala, suntem datori sa accentuam si realitatea ca: 

„vivacitatea duhovniceasca si tensiunea prin care Parintii Bisericii au facut fata problemelor epocii lor constituie un imbold continuu si o obligatie presanta pentru fiecare Biserica care trebuie sa faca fata cu aceeasi promptitudine, vivacitate si claritate la diferitele probleme complexe si la amenintarile potrivnice credintei epocilor urmatoare”. 

Acest fragment al lui E. Schlink ne arata mai cu seama constientizarea importantei Sfintilor Parinti in viata tumultuoasa a Bisericii, de a trai iubind duhul patristic, insa nu incarcati de sentimente reci, ci, mai ales, cuprinsi de o atitudine proiectata spre viitor. „Imbold” vs. „obligatie” sunt cele doua puncte ale „extremitatii” dialogale, la care este invitat astazi spatiul ortodox heteroclit si la care trebuie sa raspunda. Intr-o alta ordine de idei, „imbold” vs. „obligatie” determina pe orice iubitor sincer de cultura teologica sa descopere toate acele mijloace de a intra in contact cu tezaurul Ortodoxiei, iar pe de alta parte sa aiba „obligatia” de a reda prin orice mod cu putinta intelesurile acestuia. 

Suntem tentati sa credem ca tocmai acest aspect il poate avea in vedere traducerea si redarea unui text patristic: de a fi „accesata” si folosita de toti cei interesati de izvoarele Ortodoxiei, si nu de a fi trecuta in cadrul cv-ului personal ca o mare „realizare” traductologica, peste care se va depune praful uitarii. Prin actul traductologic, prin compunerea unor lucrari valoroase ce vor aseza la baza lor duhul filocalic si patristic, printr-o traire in acest duh si printr-o vie marturisire a sa, se poate realiza un prim pas spre intoarcerea la izvoare! 

Pornind de la aceste reflectii, prezenta lucrare se deschide cu studiul sinteza intitulat „Sf. Roman Melodul – imnograful desavarsit al Ortodoxiei”, avand in vedere recuperarea unor aspecte extrem de importante pentru intelegerea corecta a vietii, operei si teologiei Sfantului Roman Melodul. Tot aici, semnatarul textului scoate in evidenta si transmiterea manuscriptica, editiile de text, precum si traducerile moderne din spatiul oriental si occidental. 

Cea de-a doua parte a lucrarii, denumita „Imne hristologice”, condenseaza un numar de cinci condace ale Melodului, in ordinea lor: condac la inmultirea celor cinci paini, condac la pipairea Apostolului Toma, condac la Inaltarea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, condac la Pogorarea Duhului Sfant si condac la a doua Venire a Mantuitorului Iisus Hristos. Sectiunea „Imne cu diferite teme”, grupeaza alte cinci condace romaneice, care trateaza aspecte moral-duhovnicesti (condacul despre bogat si despre saracul Lazar, primul condac la Cele Zece Fecioare, al doilea condac la Cele Zece Fecioare, despre sfintele nevointe monahale si despre petrecerea in manastire), cat si aspecte legate de viata tumultuoasa a cetatii Constantinopolului (condac la orice cutremur si incendiu). Traducerile lui Alexandru Iorga sunt insotite de scurte comentarii preliminare, precum si de referintele scripturistice ale fiecarui condac. Textele prezentate in actuala editie nu au fost traduse si publicate in limba romana, cu exceptia a doua materiale: condacul la pipairea Apostolului Toma si primul condac la Cele Zece Fecioare, publicate pentru prima data in literatura patristica romaneasca in volumul editat de Parascheva Grigoriu, Imnele pocaintei (Iasi, 2006). 

Lucrarea se incheie cu o bibliografie selectiva destul de cuprinzatoare atat despre viata, opera si teologia imnografului grec, cat si despre imnografie si condac. Am exclus totusi din aceasta bibliografie, acele materiale care se refera la teologia Imnului Acatist. 

drd. Alexandru PRELIPCEAN