Imbratisarile dureroase

Sunt cetateanul nestiut. Ma ploua caisi prin vant. Data de nastere n-o stiu, dar mi-o banuiesc, aproape cu exactitate, copiii mei nenascuti. Lor le duc dorul, lor si parintilor furibunzi, care n-au avut zile sa-i nasca. Pruncii isi cer dreptatea din ceruri, cu bice si scorbaciuri.

Nu am vreo denumire anume, puteti sa-mi ziceti oricum, vantul far’ de stapan, cretina cu-n singur plaman. Neaerisita ca beciurile dospite in mucegai. Sunt eu, nu-ti sunt, ierburi decopertand acoperisuri de case, de ape, de un ilustru submarin, turcoaze prabusite printre cristaluri si irisi, si pleoape.