Iisus Hristos in conceptia filosofilor Renan si Nietzsche

A incerca astazi, la peste 2000 de ani de la nasterea lui Iisus Hristos – Mesia, a vorbi despre Cel Care „pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri, S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om”, asa precum marturisim in Simbolul de Credinta Niceo-Constantinopolitan, nu este un lucru tocmai usor si lipsit de dificultate. In decursul timpului, nu putini au fost cei care au vrut sa spuna cate ceva despre „Dumnezeul inomenit”. Chiar daca am pastra cuvenitul respect fata de toate aceste incercari, va trebui sa remarcam, totusi, ca, nu intotdeauna respectivele incercari s-au dovedit a fi incununate de succes; mai mult, unele scrieri ar putea fi considerate ca tendentioase si lipsite de obiectivitate istorica si teologica.

De fapt, consensul in materie de hristologie, asa cum l-au stabilit Parintii Bisericii, readuce in prim plan hristocentrismul traditiei dogmatice ortodoxe, traditie care se observa in dogmele Sinoadelor Ecumenice. Acest hristocentrism are, insa, doua parti inseparabile: particularitatea istorica a Intruparii si universalitatea cosmica a mantuirii. Intruparea Fiului lui Dumnezeu reprezinta taina tainelor credintei crestine.

Preot Lucian D. Colda