Idiotul

Traducere din limba rusa si note de Emil Iordache

Roman in patru parti

Intors la Petersburg dupa un lung tratament la sanatoriu, in Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este primit cu indoiala si luat in ris de inalta societate a orasului, care il socoteste sarac cu duhul. Miskin se poarta cu sinceritate stingace, perceputa de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Miskin se simte atras, din motive diferite, de doua femei de situatii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstita”, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia „compromisa”, de care printul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspira. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi.

„Uneori ai vise ciudate, imposibile si nefiresti; trezindu-te, ti le amintesti, dar te si miri de un lucru bizar: iti amintesti in primul rind ca ratiunea nu te-a parasit nici o clipa pe toata durata visului, iti amintesti chiar ca ai actionat extrem de ingenios si logic in tot acest timp, cind te-au inconjurat ucigasii, cind umblau cu viclenii, isi ascundeau intentiile, se purtau prieteneste cu tine in timp ce aveau armele gata pregatite sau doar asteptau vreun semnal, iti amintesti cu cita dibacie, in sfirsit, i-ai pacalit, te-ai ascuns de ei, apoi ti-ai dat seama ca ei stiu pe de rost stratagema ta, ca stiu unde te-ai ascuns; dar ai fost ingenios si i-ai pacalit din nou, toate acestea ti le amintesti clar. Dar de ce in acelasi timp ratiunea ta a fost in stare sa se impace cu absurditatile si imposibilitatile evidente, de care, printre altele, iti era ticsit visul? Rizi de absurditatea visului tau si simti in acelasi timp ca in impletirea acestor absurditati se afla o idee…” (F. M. Dostoievski)

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, s-a nascut la Moscova, unde tatal sau a lucrat o vreme ca medic la Spitalul Mariinski. Dupa moartea mamei, a plecat impreuna cu fratele sau la Sankt-Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare. In 1846 a publicat romanul epistolar Oameni sarmani, atragind imediat atentia criticilor, care au vazut in el un nou Gogol. Momentul crucial al vietii scriitorului l-a reprezentat insa anul 1849, cind a fost arestat si condamnat la moarte pentru legaturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petrasevski. Abia in ultima clipa sentinta i-a fost comutata de tar la deportare si munca silnica. Dupa revenirea la Sankt-Petersburg si-a reluat activitatea literara. A inceput sa scrie masiv, publicind mai intii romanul Amintiri din casa mortilor (1861-1862) si concepind apoi seria marilor capodopere, in care se inscriu romanele Crima si pedeapsa (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879-1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literara. Cartile sale au fost traduse in toata lumea, dupa ele realizindu-se numeroase spectacole de teatru si ecranizari celebre.