Cartea isi propune o analiza a situatiei Romaniei pornind de la conceptul de ideal. Teza cartii este ca stagnarea, dezinteresul si silnicia atat de actuale in tara noastra se datoreaza absentei unui ideal national. Convins ca termeni precum „proiect de tara”, „viziune”, „obiective nationale” nu fac decat sa escamoteze aceasta problema, edulcorand-o intelectual, autorul nu se fereste sa foloseasca un termen ce este – intr-un mod cat se poate de elocvent – iesit din uz: idealul!
Cu ocazia acestei sondari in psihologia abisala a poporului roman ies la iveala modele, paradigme, tendinte si structuri sufletesti prezente in viata cotidiana, culturala, sociala si politica a Romaniei actuale. Desi avand o serie de inaintasi notabili (daca e sa-i amintim numai pe Constantin Radulescu Motru, Lucian Blaga, Emil Cioran, Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Dumitru Draghicescu, Stefan Zeletin, Constantin Noica) – o asemenea directie de abordare a sufletului poporului roman a fost abandonata in vremurile din urma, in conformitate cu noile „comandamente” ale globalizarii si dez-nationalizarii. Autorul cartii de fata are curajul sa reia aceasta linie de cercetare, intr-un limbaj viu, colorat afectiv si uneori reactiv.
Problema emigratiei masive a romanilor este plasata in aceeasi perspectiva a absentei idealului – singurul capabil de a tine laolalta un popor intre granitele unei tari. Lipsiti de ideal, romanii ajung sa se dezintegreze si sa vagabondeze in cautarea unui loc propriu, fara sa stie ca locul pe care-l cauta este, de fapt, propria tara, o tara fondata pe un ideal care sa rezoneze cu cele mai adanci niveluri ale simtirii lor.
