Iarna ca o poezie

Povestea omului de zăpadă

„Haideți să vă spun acum povestea!

Nu ştiu când şi cum a venit vestea

C-omul de zăpadă construit,

Sigur, peste noapte, a răcit.

I-o fi fost mai frig sau, cine ştie?

Poate-o fi acum epidemie!

Sau, mai ştii? poate că noaptea toată

A mâncat prea lacom îngheţată.

Ştiu atât: că-acum de zor tuşeşte,

Nasu-i curge, nu se mai opreşte,

Şi cum dă pe cer rază de soare

Se transformă-n râuri de sudoare…”