I: Ching este nu doar revizuita si corectata, ci si redactata dupa indiciile lui Confucius insusi, care, cu cinci secole inainte de Hristos, a adnotat „Cartea Schimbarilor” cautand sa dea o explicatie comentariilor, neclare inca pentru vremea sa. O marturie istorica, deci, care ne vorbeste despre o epoca foarte indepartata chiar si pentru maestrul din Lou, aceea a lui Wan Wen, Regele Intelept, si a energiului Comandant din hou. Acestia sunt primii autori ai gloselor la graficele originale, semne liniare in care alterneaza linii continue cu spatii care, semnificand schimbarile active dintre cer si Pamant, explica in limbaj simbolic anotimpurile si faptele umane si elaboreaza, astfel, o „aritmetica exacta a devenirii”. Hexagramele dau inca de gandit, nu toate au fost intelese; ele par imobilizate in ritmurile lor implacabile, sunt nelinistitoare, ne scapa, sunt inchise si indepartate ca si timpul in care au fost trasate, si totusi sunt mobile ca tot ce este in cer si pe Pamant. Confucius le-a facut o lectura, cea pe care o prezentam, tocmai pentru ca adeptii lui atinsesera „Aripilr”, dar, in mod cert, raman inca multe lucruri inexplicabile, chiar daca este suficient sa lansam doar trei monede pentru ca aceasta carte sa dea un raspuns…
