Hotarari recente ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene in materia dreptului social. Culegere de jurisprudenta. Vol. 4 - Dragos Calin
Seria ”Hotarari recente ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene in materia dreptului social”, ingrijita de trei judecatori din cadrul sectiei de specialitate a Curtii de Apel Bucuresti, este destinata in mare masura practicienilor dreptului, deopotriva magistrati si avocati in domeniul litigiilor de munca si asigurari sociale, confruntati de peste sapte ani cu aplicarea jurisprudentei CJUE in cauzele aflate pe rolul instantelor nationale, a caror diversitate a cunoscut o amplificare previzibila.
Prezentul volum reuneste jurisprudenta recenta, conturata dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, in domeniul liberei circulatii a persoanelor si serviciilor (libertatea de stabilire – diverse activitati) si al securitatii sociale a lucratorilor (generalitati) in cadrul Uniunii Europene, insistand asupra protectiei securitatii si sanatatii lucratorilor, muncii pe durata determinata, muncii pe fractiune de norma, respectiv informarii si consultarii lucratorilor, iar publicarea sa a fost sprijinita de Asociatia Romana de Drept si Afaceri Europene (ARDAE), organizatie non-guvernamentala alcatuita din teoreticieni si practicieni in domeniul dreptului Uniunii Europene, constituita in scopul promovarii dreptului si a politicilor europene.
Parcurgand al patrulea volum al culegerii de jurisprudenta, cititorul va constata, spre exemplu, ca dreptul Uniunii Europene: se opune unei reglementari a unui stat membru care, in scopul acordarii unei autorizatii de exploatare a unei linii urbane de transport public de persoane cu autobuzul, care deserveste in mod regulat statii determinate potrivit unui orar prestabilit, impune ca operatorii economici solicitanti, stabiliti in alte state membre, sa dispuna de un sediu sau de o alta unitate pe teritoriul acestui stat membru chiar inainte ca autorizatia de exploatare a acestei linii sa le fi fost acordata; se opune unei reglementari nationale care prevede refuzul de a acorda o autorizatie in scopul exploatarii unei linii de autobuz turistice din cauza reducerii rentabilitatii unei intreprinderi concurente titulare a unei autorizatii de exploatare privind o linie identica in totalitate sau in parte cu cea solicitata, numai in temeiul simplelor afirmatii ale acestei intreprinderi concurente; se opune reglementarii unui stat membru care rezerva exploatarea jocurilor de noroc in localurile de jocuri exclusiv operatorilor care au sediul pe teritoriul acestui stat membru; nu se opune unei reglementari nationale care exclude aplicarea principiului raspunderii solidare a societatilor‑mama fata de creditorii filialelor lor in cazul societatilor‑mama care au sediul pe teritoriul altui stat membru; se opune unei legislatii nationale care exclude accesul partial la profesia de kinetoterapeut, reglementata in statul membru gazda, al unui resortisant al aceluiasi stat care a obtinut in alt stat membru un titlu, precum cel de maseur‑balneoterapeut medical, care ii permite sa exercite, in acest al doilea stat membru, o parte dintre activitatile specifice profesiei de kinetoterapeut, atunci cand diferentele dintre domeniile de activitate sunt atat de semnificative incat in realitate ar trebui sa se urmeze o formare completa pentru a avea acces la profesia de kinetoterapeut; nu se opune unei reglementari nationale care nu permite unui farmacist autorizat si inscris in ordinul profesional respectiv, dar care nu este titularul unei farmacii incadrate in „plan”, sa distribuie cu amanuntul, in parafarmacia al carei titular este, si medicamente eliberate pe baza de prescriptie medicala care nu sunt suportate de serviciul national de sanatate si care sunt platite integral de cumparator; nu se opune unei reglementari comune majoritatii entitatilor federate ale unui stat membru cu structura federala, care interzice, in principiu, organizarea si intermedierea jocurilor de noroc pe internet, in timp ce, pentru o perioada limitata, o singura entitate federata a mentinut in vigoare o legislatie mai permisiva care a coexistat cu cea restrictiva a celorlalte entitati federate, daca o astfel de reglementare este susceptibila sa indeplineasca conditiile de proportionalitate stabilite prin jurisprudenta Curtii, aspect care trebuie verificat de instanta de trimitere; o reglementare de drept intern care prevede distante minime obligatorii intre instalatiile rutiere de distributie de carburanti, constituie o restrictie privind libertatea de stabilire prevazuta de Tratatul CE; o reglementare nationala referitoare la un monopol public privind pariurile pe competitiile sportive care, potrivit constatarilor unei instante nationale, contine restrictii incompatibile cu libertatea de stabilire si cu libera prestare a serviciilor, intrucat restrictiile respective nu contribuie la limitarea activitatilor de pariuri in mod coerent si sistematic, nu poate continua sa se aplice de‑a lungul unei perioade tranzitorii; art. 8 din Directiva 98/5/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitarii cu caracter permanent a profesiei de avocat intr‑un stat membru, altul decat cel in care s‑a obtinut calificarea, trebuie interpretat in sensul ca statului membru gazda ii este permis sa impuna avocatilor inscrisi pe teritoriul acestuia si in care isi desfasoara activitatea – fie cu norma intreaga, fie cu norma redusa – in serviciul altui avocat, al unei asocieri ori al unei societati de avocati sau al unei intreprinderi publice sau private restrictii privind exercitarea profesiei de avocat concomitent cu desfasurarea activitatii mentionate, cu conditia ca aceste restrictii sa nu depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de prevenire a conflictului de interese si sa se aplice tuturor avocatilor inscrisi in acest stat membru; reglementarea unui stat membru care exclude, in vederea calcularii impozitului pe succesiuni, aplicarea anumitor avantaje fiscale unei mosteniri sub forma unei participatii intr‑o societate de capital stabilita intr‑un stat tert, in timp ce confera aceste avantaje in cazul mostenirii unei asemenea participatii atunci cand sediul societatii se situeaza intr‑un stat membru, afecteaza in mod preponderent exercitarea libertatii de stabilire in sensul art. 49 TFUE si urmatoarelor, dat fiind ca aceasta participatie permite detinatorului sau exercitarea unei influente certe asupra deciziilor societatii mentionate si determinarea activitatilor acesteia; vointa de a nu incalca anumite drepturi pe care, printr‑o conventie preexistenta, entitati publice le‑au acordat unui operator economic cu privire la utilizarea retelelor de cablu care le apartin nu poate justifica sa se dea acestei conventii o extindere contrara dreptului Uniunii sub forma unei atribuiri directe a unei concesiuni de servicii sau a unui drept exclusiv de a desfasura o activitate care prezinta un interes transfrontalier cert, chiar daca aceasta ar fi in vederea solutionarii unui litigiu intervenit intre partile in cauza, din motive total independente de vointa lor, cu privire la continutul acestei conventii.
Speram ca acest demers, care se alatura celor deja realizate in cadrul Bibliotecii de drept european, deschisa de Editura Universitara, sa fie unul binevenit si de ajutor inclusiv cetatenilor obisnuiti, ale caror drepturi sociale trebuie cunoscute si respectate.
Dragos Calin,
judecator,
Curtea de Apel Bucuresti
