Lucrarea reprezinta o provocare cognitiva si o cautare de repere viabile pentru invatarea formala si non-formala din contemporaneitate. Autorii, doi experti de la Universitatea Tehnologica din Delft, ne ofera un portret al tanarului din zilele noastre care este extrem de versat in manuirea tehnologiei, fiind mai familiar cu ferestrele calculatorului (Windows!) decat cu acelea ale propriei sale camere. Acest tanar s-a obisnuit de mic sa opereze cu fluxurile de informatie discontinua si nu intampina nici o problema sa zapeze de la un canal la altul, filtrand cu atentie datele relevante. De asemenea, nu are nicio retinere sa comunice pe mess cu mai multi prieteni simultan, sa vorbeasca la telefon si sa butoneze la calculator concomitent.
Copiii si tinerii de azi reprezinta generatia zappiens – ei folosesc cu dezinvoltura tehnologia pentru o varietate de scopuri si prin intermediul acesteia isi dezvolta achizitiile cognitive, prin imersiune, dupa modelul jocurilor pe calculator. Autorii reusesc sa ne convinga ca strategiile de invatare descoperite de Homo Zappiens sunt valide si valabile in epoca digitala, iar scoala trebuie sa se adapteze aspiratiilor si noului model cognitiv al actualitatii. Cum anume? Wim Veen si Ben Vrakking ne ofera cateva provocatoare solutii de acomodare institutionala insotite de o suita de exemple de bune practici de la scoli noi din Olanda. Desprinse parca din Second Life – dar cu atat mai adecvate pentru zappiens aceste practici de succes ne invita sa reflectam asupra unei perspective proaspete asupra conceptului deja anchilozat in limba de lemn – centrarea pe elev. Cum reusesti sa faci asa ceva cand, ca profesor, esti Homo Sapiens, iar elevul tau este eminamente Zappiens? Veen si Vrakking ne ofera jaloane pentru aceasta schimbare majora de paradigma.
