Homo economicus. Iisus Hristos, sensul creatiei si insuficientele purului biologism

Poate multi se vor intreba: de ce economicul, de ce consumul, de ce economicul si consumul devin o tema de interes in sfera teologiei ortodoxe? Exista ceva rau in „economic” si in „consum”? Sunt acestea opuse vietii spirituale a omului? Oare nu prin acestea omul isi intretine viata pe pamant? Oare nu acestea sunt parte a progresului lumii? Era mai bine daca nu aveam aceasta perspectiva asupra lumii? Ar fi mai bine daca nu am avea o economie si un consum corelat cu standardele inalte de viata? De ce omul sa nu aiba acces sporit la „mancare” si „bautura”, la bucuria si spectacolul vietii, la divertismentul ei, la distractia si amuzamentul sejururilor, la diversitatea marfurilor, la bucuria posedarii lor, la deliciul consumarii lor? De ce omul sa nu-si sporeasca accesul la utilitati de inalta calitate, la confortul propus de tehnologii, la amuzamentul propus de medii, la „spectacolul” vietii cotidiene?

Cine este homo economicus? Este omul care traieste si actioneaza cu toate fortele sale in sensul obtinerii unei bunastari maxime, pentru placerea de a avea si a consuma. Este omul dedicat, prin strategii si metodologii, atingerii maximului de placere, stimularii si satisfacerii aspiratiilor hedoniste si narcisiste, pulsiunilor patimase, considerate adevarate virtuti, idealuri de atins. Homo economicus este cel care reduce sensul creatiei la aspectul ei material pe care cauta sa-l organizeze si sa-l exploateze rational, sfarsind de cele mai multe ori in irational.