Omul se teme de realitate, pentru ca va trebui sa priveasca si in sine insusi. Or, nu vrea deloc faca aceasta, fiindca evita sa se confrunte cu propria lipsa de desavarsire. Acest pas poate fi facut numai din spatiul iubirii. Acest dar ceresc este accesibil pentru oamenii care au depasit ispitele lumii moderne. Prin iubire, gasesc o legatura profunda si minunata cu ei insisi, cu alti oameni si cu lumea in ansamblu. Acesti oameni cred in Dumnezeu, ba chiar m-as aventura sa afirm ca si Dumnezeu crede in ei, pentru ca ne amintesc despre plinatatea generoasa pe care El i-a dat-o initial omului.
Omul, care a fost gandit si creat de Dumnezeu dupa chipul si dupa asemanarea Sa, a primit de la nastere talanti fara de pret si posibilitatea auto-desavarsirii uimitoare: urcusul pe treptele frumusetii si intelepciunii.
Printre celelalte daruri si capacitati specifice omului, cel mai fericit, minunat si influent este darul creativitatii. Omul are puterea de a fi creativ. Si orice lucrare a sa, folositoare si ziditoare, fie ca este confectionarea unui lucru, producerea, inventia sau alcatuirea de opere – intr-un fel sau altul, reprezinta o imitare a actului creator al lui Dumnezeu.
