Gradina, cenusa

Povestit din perspectiva copilului Andi, romanul autobiografic Gradina, cenusa este o scufundare in apele memoriei, in care naratorul isi recompune copilaria ca din fragmentele unei oglinzi sfaramate: descoperirea faptului ca oamenii sunt muritori, misterul somnului, sexualitatea precoce, stradania de a intelege misterioasa figura a tatalui sau disparut care nu a incetat niciodata sa-l obsedeze.

Forta acestui roman sta, dincolo de scriitura poetica, tulburatoare prin originalitate, in lucrurile nenumite, in amenintarea Holocaustului – omniprezenta dar inexplicabila  pentru ca este dincolo de puterea de intelegere a copilului.

„Cea mai buna carte aparuta in Europa in perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial.” – Joseph Brodsky

Adesea asimilat cu Borges si considerat un candidat serios la Premiul Nobel, Danilo Kiš este unul dintre acei scriitori cosmopoliti, imposibil de incadrat in tipare, care au marcat literatura secolului XX.

Danilo Kiš s-a nascut in 1935 in Subotica, Serbia. Dupa absolvirea Facultatii de Litere si Filosofie din Belgrad, specialitatea literatura comparata, s-a remarcat ca un exceptional traducator din franceza (Baudelaire, Verlaine, Molière, Mallarmé, Queneau etc.), maghiara si rusa.

A debutat in 1962 cu microromanele Mansarda si Psalm 44 (Mansarda: satirična poema / Psalm 44). A devenit faimos in urma publicarii cartilor Gradina, cenusa (Bašta, pepeo, 1965), Clepsidra (Peščanik, 1972), Cripta pentru Boris Davidovici (Grobnica za Borisa Davidoviča: sedam poglavlja jedne zajedničke povesti, 1976), Lectia de anatomie (Čas anatomije, 1978).

In 1986 Danilo Kiš a fost distins cu titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. La 15 decembrie in acelasi an a fost ales membru corespondent al Academiei de Stiinte din Belgrad, iar in 1989 a primit Premiul Bruno Schulz. Danilo Kiš a incetat din viata la 15 octombrie 1989, la Paris.

Opera sa include, in afara de romane, si un numar important de volume de proza scurta – Suferinte timpurii (Rani jadi: za decu i osetljive, 1970), Enciclopedia mortilor (Enciklopedija mrtvih, 1983) –, eseuri, poeme, si a fost tradusa in peste douazeci de limbi.