Numele meu este … Sunt din comuna… judetul… Am ales aceasta facultate pentru ca…
Era ca un formular oral in care noi trebuia sa completam cele trei puncte. Nimanui nu-i pasa ce spui, cat timp ajutai sistemul birocratic sa-si faca damblaua. Eu sunt Razvan si cred ca e un nume care mi se potriveste. Stiu ca am fost urat ca dracu’ in liceu la fel cum stiu ca acum sunt mediu – de inaltime medie, cu trasaturi nici-frumoase-nici-urate (medii), cu o … medie. Inteligenta mea o presupun, de asemenea, medie, cu toate ca in balonasul meu de sapun, in care imi place sa ma retrag cateodata, ma cred destul de destept. Notele de la scoala sunt medii, marimea de la pantofi…42-43, deci tot medie, pana si shaorma o comand mereu medie pentru ca pe aia mare n-o termin. Daca v-ati facut despre mine vreo impresie sper sa va inselati. In ciuda tuturor celor enuntate mai sus, urasc mediocritatea. Poate de aceea nu ma plac. Deci puteti sa ma numiti Mr. Olimpia sau idiotul secolului, dar, va rog, nu ma credeti mediu pentru ca nu sunt asa.
Acum, ca am vorbit despre mine, o sa continuam subiectul acesta incredibil de interesant prin a spune ca prezentarile acelea banale m-au facut s-o remarc pe Domnisoara A. Era ceva in tonalitatea vocii ei, care-mi topea sternul. Acum vorbesc din perspectiva unui nebun care o pastreaza in minte de ani de zile, dar pot spune sigur ca atunci mi-a trezit cel putin curiozitatea. Era o fata inalta, zvelta, cu niste forme perfecte dar cuminti si niste picioare cam groase dupa parerea unora. Mie nu-mi displaceau ci, dimpotriva, le-am urmarit curios in timp ce se ridica de la masa si-si cauta ceva in poseta. Soldurile ei se urmau gratios unul pe celalalt, iar eu priveam scena fara nici un strop de obscenitate. Curios ca un copil si la fel de fascinat ca unul. Parul ii era de un castaniu natural si sanatos, neatins de capriciile adolescentei moderne. Avea un zambet cald, cu multi dinti si atunci cand zambea ochiul stang se inchidea strengareste.
