Prin aceasta lucrare dorim sa oferim studentilor un ghid orientativ despre cum se alege o tema de proiect, cum se definesc cerintele, care sunt pasii de dezvoltare aplicativa si cum se structureaza materialul scris si cel de prezentare. Dorim de asemenea sa constientizam viitorii ingineri cu privire la importanta activitatii de proiectare si a responsabilitatii pe care aceasta o presupune. Am considerat cel mai potrivit sa descriem aceste lucruri prin unele exemple concrete, constand in proiecte de diploma la care autorii lucrarii de fata au fost indrumatori pe parcursul mai multor ani. Cu toate acestea, lucrarea de fata nu este o culegere de proiecte “la cheie”, de aceea se cuvine sa motivam demersul nostru pentru elaborarea si publicarea unei astfel de lucrari. Motivatia pentru a scrie aceasta carte o datoram in totalitate studentului nostru de astazi al carui profil este definit de societatea informationala in tranzitie catre cea a cunoasterii. Ne este cel mai la indemana sa definim profilul studentului contemporan prin comparatie cu al celor din anii ’80 si ’90. Astfel, in intervalul marcat de ultimele trei decenii, in tara noastra, ca dealtfel in intreaga lume, s-au produs tranzitii fundamentale pe trei planuri: tehnologic, demografic si politic. Acestea au produs in societate schimbari chiar radicale de ordin mental, metodologic si legislativ. Prin urmare profilul comportamental, statutul social si perspectivele profesionale ale studentului de astazi sunt semnificativ diferite comparativ cu generatiile anilor ’90 si mai ales ’80. In argumentul de fata am putea face abstractie de domeniul de studiu, considerand generic studentul Bologna. Totusi experienta personala ne impune sa ne adresam cu precadere studentilor din domeniul ingineriei, si mai cu seama celor din domeniul calculatoarelor si tehnologiei informatiei, dar si domenii de studiu inrudite.
Dupa parerea noastra exista trei factori principali care contribuie la dezvoltarea capacitatii studentilor de a elabora proiecte: practica de domeniu si de specialitate, coerenta tematica dintre cursuri si aplicatii, insusirea metodologiilor de proiectare specifice. Acesti factori au suferit schimbari pe parcursul mai multor ani, astfel ca generatii de absolventi au traversat diverse perioade de reforma care au influentat modul de abordare a activitatilor de proiectare in facultate. Astfel, din motive in majoritatea lor obiective, in prezent, practica studentilor nu se mai desfasoara unitar si organizat in industria de profil, asa cum se facea in anii ‘80 si in primii ani dupa 1990. Sistemul a cedat in fata unui model mult mai flexibil si aparent mai simplu pentru institutii, dar in realitate mai greu de urmarit si cuantificat: practica individuala la firme. Aceasta maniera, in general, degreveaza de responsabilitate cadrele didactice, care ar trebui sa urmareasca practica si tinde sa formalizeze activitatea practica, inclusiv evaluarea acesteia prin prezentarea de regula a unei adeverinte de efectuare a practicii. Eterogenitatea profilului firmelor, gradul de interes diferit acordat de catre studenti activitatii, lipsa controlului sistematic asupra desfasurarii practicii si nu in ultimul rand formalismul evaluarilor se reflecta negativ asupra gandirii ingineresti a studentilor si asupra capacitatii lor de a elabora proiecte bazate pe cerinte reale. Prin urmare, trebuie sa admitem ca exista un minus din acest punct de vedere, mai ales ca, in general, in planurile de invatamant actuale nu se mai regaseste o perioada distincta de stagiu (la firme sau la institute) pentru elaborarea proiectului de diploma. Acest minus poate fi compensat insa prin imbunatatirea celorlalti doi factori de care depinde orientarea studentilor spre activitatile de proiectare respectiv coerenta tematica dintre cursuri si aplicatii si insusirea metodologiilor de proiectare specifice.
Cresterea continua a accesului la Internet inceputa in anii '90, marcand trecerea la “societatea informationala” a sporit exponential posibilitatile de informare si documentare, cu efecte nepretuite in mediile universitare si nu numai. Accesul rapid la diverse metodologii de proiectare, la exemple variate si idei de proiecte precum si schimbul de opinii in sistem forum au generat o noua mentalitate de intocmire a proiectelor de catre studenti. La polul opus, in sens negativ, efectele s-au manifestat in general prin scaderea originalitatii, a creativitatii si a contributiei personale a studentului in favoarea preluarii unor proiecte postate pe internet.
Alte efecte se manifesta in prezent asupra metodelor de abordare a proiectelor datorita mediilor de proiectare asistata de calculator. Fara a contesta importanta covarsitoare a mediilor CAD/CASE in inginerie vom spune doar ca acestea nu trebuie sa substituie cunoasterea de catre studenti a fundamentelor matematice, a modelelor si algoritmilor necesare proiectului. De asemenea, utilizarea mediilor de programare de nivel inalt determina in randul studentilor tendinta de oarecare superficialitate pentru cunoasterea de exemplu a structurii claselor software, a detaliilor de implementare a unor metode, sau cu privire la rolul librariilor incluse. Gandirea algoritmica este in general afectata, deoarece in procesul de proiectare studentul are tendinta de a integra module de program predefinite, sau si mai grav, preluarea in intregime a unor aplicatii software existente fara a intelege macar principiile de functionare. Am putea spune ca astfel de practici sunt marginale si totusi, constatam an de an, ca absolventii nostri se concentreaza excesiv pe “cum functioneaza” si nu pe “cum se face”.
Majoritatea universitatilor din tara au postat pe site-urile proprii indrumare, metodologii si instructiuni pentru elaborarea proiectelor de diploma, vizand atat partea de continut, cat si pe cea formala de prezentare a continutului. Cu toate acestea, constatam adesea in proiectele de diploma excesul descriptiv in defavoarea demersului de analiza si proiectare a solutiilor. Absenta problematizarii, introducerea generala, care adesea se prelungeste prin continut nerelevant in partea de fundamente teoretice, urmata de o implementare descrisa mai mult in termenii unui manual de utilizare, conduc la un caracter formal, constatat din pacate la unele proiecte de diploma. Un rol major in corectarea acestor deficiente si tendinte revine cadrelor didactice indrumatoare.
In prezent omenirea se afla in plina tranzitie, de la societatea informationala la societatea bazata pe cunoastere. Profilul studentului de astazi trebuie sa evolueze din punct de vedere moral si profesional catre standarde inalte de competenta dar si de etica. Din punct de vedere pedagogic, consideram ca cele mai potrivite abordari educationale sunt cele constructiviste, in care proiectele aplicative si studiile de caz constituie baza dezvoltarii competentelor oricarui absolvent de studii superioare.
Lucrarea de fata se doreste a fi de ajutor studentilor, cadrelor didactice si posibil oricarui cetatean cu apetit pentru logica, rigoare si lucru bine facut.
Prof. univ. dr. ing. Silviu Ionita
