Geniul inimii

Lumineaza ochii ierbii,

ochii lunii lumineaza.

Cad lastuni in zbor piezis,

in aceasta sfanta-amiaza

si in duhul meu pagan,

strans din mari negre, murdare,

leganate-n palma ta

si sfintite-n ploi amare.

Lumineaza-ma, ma poarta

printre ingerii tai schiopi,

care sprijina in poarta

cerul si demoni miopi.

Spala-mi inima, pagana,

in furtuni si in tornade;

lumineaza-i si rarunchii

pana noaptea se abate

si pustiul i-l aduce,

si o sfasie, si-n ziduri

o-nzideste, o inchide.

Tu in ochi miere ii picuri

Si in zori o smulgi de-acolo,

o mangai si o alinti

si-i aduci nectar si roua,

adunate din parinti…

„Geniul inimii al poetei Aura Christi este un dialog de exceptie intre om si divinitate, intre cer si pamant. Prin viziunea sa patrunzatoare, exuberanta de idei, delicatetea sentimentala si limba plina de forta si tensiune, autoarea ne-a dezvelit un suflet pur, candid si viu, care, de altfel, intr-o lume contemporana cu pluraritatea valorica, ocurenta zilnica de conflicte si anxietate, ne alinta inimile ca o adiere de vara, o lumina in bezna si o ardere renascatoare si datatoare de caldura pe gerurile iernii.” Ding Chao (China)

„Cartea Aurei Christi Geniul inimii pare o stanca masiva, singuratica, intr-un peisaj «mioritic». Geniul inimii are originalitate si forta. (…)

Geniul inimii pare o gigantica roca asezata intr-o campie: nu seamana cu nimic.” Virgil Nemoianuâ

„E dificil de gasit un poet sau un filosof care sa poata, cu lirica sa, sa-ti acapareze simturile, sufletul, sa lase un semn profund asupra felului tau de a privi lumea. Prin complexa ei simplitate care este forma unei infinite bogatii interioare, Aura Christi il conduce pe cititor in viscerele fiintei. Cruciali pentru poetica Aurei Christi sunt ochii, izvor de viata, piatra pe care totul se zideste. In actul de a vedea Aura regaseste intreaga mistica a fiintei, ce vede si viseaza vortexul planetelor din inalturi pana in abisurile inceputului, cand totul se inventa  «din Ochi». Pe actiunea de a vedea se bazeaza, deci, totul, inclusiv posibilitatea de a cunoaste, dar nu e o vedere apolinica, nici platonica, ci mai degraba vederea ce naste din intuneric, o capacitate de cunoastere ce nu vrea sa inteleaga, sa exorcizeze suferinta, ci o considera matricea fiintei. Aura exprima filosofie cand scrie poezie, exprima poezie cand face filosofie, si face asta pentru ca, tocmai in acest cerc hermeneutic, se afla propria ei viata.” Francesco Corsi (Italia)

„Avem in fata o artista bogata in imaginatie, libera si stapana pe propria-i arta, o surprinzatoare mistica moderna pe care o salut din Madrid.”
Héctor Briosos (Spania)