Cand Cervantes a pus prima oara mana pe pana, in locul spadei pe care n-o mai putea manui, a compus Galateea, o admirabila si ampla compozitie, plina de muzica vesnica a fanteziei si a iubirii, cel mai delicat si mai fermecator dintre romane […] in ea, fugind, jocul vietii omenesti se ordoneaza cu arta simpla si delicata simetrie intr-o frumoasa urzeala maiastra de muzica vesnica si gingasa nostalgie. Este cununa de flori a nevinovatiei si a primei tinereti inca sfielnice.
Friedrich SCHLEGEL
Galateea, romanul de debut, iriga intreaga creatie cervantina ulterioara ca o argintie panza acvatica, intunecata pe-alocuri de presimtiri tragice, si-n oglinda launtrica a apelor ei limpezi se reflecta atat masivul epic central, inaltat ca un munte transparent, al celor doua opere, Don Quijote si Nuvele exemplare, urmate de postumul Persiles, cat si colinele bariolate, dar mai putin frecventate, ale unei productii dramatice deloc neglijabile. Desi multa vreme minimalizata de critici, Galateea e totusi prologul muzical entuziast si epilogul testamentar nostalgic al intregii creatii cervantine.
Sorin MARCULESCU
