Fundamente ale sociologiei educatiei

Provocari ale sociologiei educatiei

Cartile de sociologia educatiei au fost scrise de cele mai multe ori de sociologi. Metodologia lor a vizat, in mod special, aplicarea sociologiei la problematica educatiei incadrata mai mult sau mai putin rigid, la nivelul sistemului de invatamant, privita, ca actiune cu functie pronuntat sau chiar exclusiv sociala, explicita si implicita. Pe urmele lui Durkhein, pedagogia a fost redusa, astfel, invariabil, uneori iremediabil, doar la statutul de ”teorie practica”, subordonata conceptual si normativ sociologiei, aplicatiilor extinse sau restranse ale acesteia.

Pe de alta parte, mai exista si o alta cale istorica de initiere si germinare a sociologiei educatiei care pleaca de la premisele relativ statice oferite de curentul pedagogiei sociale. Aceasta abordare intretine o multitudine de teme mai mult sau mai putin majore sau minore, fundamentate teoretic sau propagate ideologic, centrate asupra relatiei complexe si adesea contradictorii dintre societate si educatie, teme tratate simbolic sau practic, dezvoltate la nivel general sau particular, scolar, universitar, comunitar etc.

Cartea pe care o prefatam evita extremismul ambelor tendinte, identificabile in istoria gandirii pedagogice moderne. Este construita teoretic, metodologic si practic la nivelul unui potential curs de sociologia educatiei, absolut necesar in sistemul deschis de formare initiala si continua a cadrelor didactice de la toate treptele sistemului de invatamant. Angajeaza un proces de reechilibrare a curriculum-ului pedagogic universitar, inclinat, de decenii mai mult spre zona psihologiei educatiei decat spre cea, echivalenta valoric, a sociologiei educatiei, redusa subiectiv sau abuziv, din premeditare sau necunoastere, la o disciplina cu statut academic optional. Autoarea respecta si valorifica, astfel, axioma abordarii psihosociale a educatiei, impusa de paradigma curriculumului, din cea de a doua jumatate a secolului XX, pana in prezent.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA

Targoviste – Bucuresti, iulie, 2014

Datorita multitudinii de probleme sociale cu care se confrunta scoala contemporana am considerat necesar sa realizez un studiu sistematic, in maniera istorica si hermeneutica, asupra principalelor paradigme ale domeniului sociologiei educatiei.

Mai mult decat atat, studierea bibliografiei, prezente la nivel national si international in acest domeniu, demonstreaza ca majoritatea studiilor pun accent pe aspectele de ordin teoretic, pur sociologice, ale acestor paradigme si mai putin pe aspectele pedagogice, valorificabile in context educational, scolar si extrascolar.

Ca atare, scoala contemporana, caracterizata printr-o tot mai larga deschidere spre problemele sociale, nu poate sa ramana indiferenta la implementarea eficienta a unor teorii sociologice, la toate nivelurile sale structurale si functionale.

Ana-Maria Petrescu