Una din cele mai cunoscute relatii paideice din istoria psihologiei si psihoterapiei este cea dintre Freud si Jung. La inceput discipol preferat, ridicat de Freud la rangul de «print mostenitor», Jung devine, incepand cu 1912, fiu ratacitor si elaboreaza propria teorie despre inconstient si terapia psihanalitica. Inconstientul colectiv ia locul inconstientului personal in centrul conceptiei lui Jung despre psihic. Nu doar ceea ce a fost indepartat din constiinta in prima copilarie da continut inconstientului, asa cum credea Freud, ci si precipitatele experientelor fundamentale ale speciei care n-au fost niciodata in constiinta individuala. Articolele din aceasta carte, scrise de Jung in diferite momente ale vietii, documenteaza evolutia atitudinii psihanalistului elvetian fata de psihanaliza freudiana de la acceptare fara rezerve la critica din perspectiva propriei conceptii.
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
„Ceea ce are de spus Freud despre rolul sexualitatii, al placerii infantile si al conflictului ei cu «principiul realitatii», despre incest si altele asemenea este in primul rand expresia cea mai adevarata a psihologiei sale personale. Este expresia modelata fericit a celor deja gasite subiectiv. Nu sunt un oponent al lui Freud, desi miopia sa ca si cea a discipolilor sai vor sa ma eticheteze ca atare. Nici un psihiatru experimentat nu poate sa nege ca a avut cel putin zeci de cazuri a caror psihologie corespunde in toate aspectele ei esentiale cu cea a lui Freud. De aceea, Freud a ajutat la nasterea unui mare adevar omenesc tocmai cu crezul sau cel mai subiectiv. El insusi este exemplul scolar al psihologiei sale si si-a dedicat viata si creatia implinirii acestei misiuni."
[…]
„De milenii, initiatii propovaduiesc nasterea din spirit si, in mod ciudat, omul uita tot mereu sa inteleaga procrearea divina. Asta nu dovedeste o tarie deosebita a spiritului, iar consecintele intelegerii gresite se manifesta ca degenerare nevrotica, inveninare, ingustime si pustiire. Usor este de izgonit spiritul, dar din supa lipseste sarea, «sarea pamantului ». Insa spiritul dovedeste tot mereu tarie prin faptul ca invatatura esentiala a vechilor initieri este purtata mai departe din generatie in generatie. Tot mereu exista si oameni care au inteles ce inseamna ca Dumnezeu este tatal lor. Echilibrul dintre carne si spirit ramane rezervat acestei sfere."
C. G. JUNG
