Dora Alina Romanescu are o scriere explicita si o disponibilitate narativa rar intalnita. Promoveaza un dialog dinamic, antrenant, in care se gasesc structuri morfologice si fonetice specifice graiului nasaudean. Fraza curge domol, se rotunjeste in culorile figurilor de stil, simple si calde, iar verbul sau expresiv are putere de seductie. Ca un fin analist si subtil provocator la dezbatere, autoarea ne introduce intr-un labirint al incercarilor vietii, developeaza experiente si deruleaza clisee cu situatii conflictuale si psihologice.,, Asterne cu lejeritate navala de idei si trairi cu care isi inzestreaza personajele''.
Exista in proza autoarei un echilibru al personajelor. Situatiile dramatice se afla in balanta cu cele senine, relaxante, invaluite de povesti incarcate de sensibilitate si gingasie, de generozitate si caldura. Intoarcerea in timp este un motiv foarte des intalnit in aceste creatii, ceea ce ii ofera posibilitatea sa construiasca scenarii cu puternice rezonate sufletesti si nu de putine ori cu accente autobiografice. Pe acest registru epic este construit romanul,, Miracol in Ajun de Craciun'', pe care il dedica nepoatei sale Ioana Alberta. Inca de la inceput ne dezvaluie starea ei de spirit:,, De cand m-am nascut, am fost o tinta a destinului.. In primii ani de viata m-am luptat cu saracia, apoi cu o boala care s-a cuibarit in trupul meu plapand si care m-a chinuit multi ani. Eram prea mica si nu-mi dadeam seama cat de importanta este viata cu toate tainele ei. Fara sa stiu, m-am agatat cu amandoua mainile de ea, m-am tinut zdravan si am inaintat pe drumul care mi-a fost harazit''.
Folosind un limbaj cald, evocator, cu profunde nuante sufletesti, exprimate la persoana intai, ne putem da seama de identitatea femeii care indeplineste rolul de autor, narator si personaj al acestei scrieri in care se deruleaza povestea tragica din sanul familiei sale.
Romanul,, Singur prin viata''s-a nascut din destainuirile unui cunoscut, dupa cum marturiseste chiar autoarea. El este structurat pe doua parti, doua destine. Prima parte poarta titlul,, Eugenia – o iubire pierduta'', iar cea de-a doua,,, David- in furtuna vietii''. Ambele personaje sunt intr-o permanenta cautare a linistii familiale, au o istorie a lor personala, dar viata le ofera surprize neasteptate. Avalansa intamplarilor care se napusteste asupra celor doua personaje centrale este greu de inchipuit. Au insa incredere in viitor, chiar daca trebuie sa lupte cu neputinta.
" Franturi din viata " – titlul spune tot, povestirile nefiind altceva decat secvente, instantanee din existenta cotidiana. Siajul amintirilor transfigurate artistic vine sa completeze si sa imbunatateasca realitatea, cu elemente ale unui trecut apropiat, impregnat in memoria individuala sau colectiva a personajelor
