Filosofia inconstientului

Asa cum filosofia traditionala s-a straduit sa spuna totul despre spirit din perspectiva constientului, filosofia inconstientului abordeaza spiritul din perspectiva zonelor subliminale ale psihicului, mai superficiale sau mai profunde (inconstient personal, inconstient colectiv). Doua ii sunt ideile structurante: „spiritul este impur" si „exista spirit inconstient". Ambele pun in discutie doua dintre axiomele filosofiei traditionale, si anume „spiritul este pur" si „constiinta este consubstantiala spiritului". In masura in care reconsidera spiritul dintr-o perspectiva unica, demersul meu regaseste vocatia sistematica a filosofiei, fara a urmari realizarea ei integrala. Cititorul se intalneste pe parcursul lecturii cu hermeneutica, estetica, filosofia religiei, etica, filosofia stiintei – toate regandite din perspectiva inconstientului.

Vasile Dem. Zamfirescu

Daca filosofia este spirit intors asupra spiritului (C. Noica), atunci problema posibilitatii unei filosofii a inconstientului poate fi reformulata in felul urmator: se ocupa intr-adevar filosofia inconstientului de spirit? Daca un astfel de demers, alimentat, in cazul prezentei carti, de psihologiile abisale, ar reduce spiritul la regiunea sufletului, atunci faptul ca s‑ar intitula pretentios „filosofia inconstientului" nu i-ar schimba natura. Cu alte cuvinte, exista in psihanaliza ca teorie a inconstientului pasaje care pot da seama nepsihologist de spirit, de acel noi din fiecare eu, sau macar implicatii care pot fi fructificate din aceasta perspectiva?

V. D. Z.

In „Orizont si stil", prima sectiune a Trilogiei culturii, vom gasi aprecierile definitive ale lui Blaga asupra psihanalizei si vom putea urmari modul in care filosoful roman intelege sa incorporeze in teoria sa asupra culturii elementele din psihanaliza pe care le considera viabile. In acelasi timp insa, Blaga, spirit creator, nu va ezita ca pe canavaua unor idei preluate sa brodeze tesatura originala a „noologiei abisale", prin care crede pe buna dreptate ca aduce o contributie la dezvoltarea teoriilor abisale. Prin aceasta includere a unor idei psihanalitice in edificiul sau filosofic, dar mai ales prin dezvoltarea lor creatoare se singularizeaza cu adevarat Blaga, sub aspectul relatiilor cu psihanaliza, in cultura romana.

Vasile Dem Zamfirescu este psihanalist, profesor universitar, editor, eseist si traducator.

Dupa terminarea liceului Mihai Viteazul din Bucuresti, Vasile Dem. Zamfirescu a urmat, intre 1960-1965, cursurile Facultatii de Filosofie, sectia Pedagogie, din cadrul Universitatii din Bucuresti, iar in 1975, la indemnul lui Constantin Noica, a absolvit Facultatea de Filologie, specialitatea Limba Germana/Limba Engleza. In 1975 a sustinut doctoratul in filosofie la Universitatea din Bucuresti cu o lucrarea Etica si psihanaliza.

Vasile Dem. Zamfirescu a lucrat ca cercetator stiintific la Institutul de Filosofie al Academiei Romane si la Laboratorul de Antropologie al Institutului Victor Babes, in perioada 1966-1998.

Prof. univ. dr. Zamfirescu a predat timp de 10 ani (intre 1991-2000) disciplinele: Psihanaliza Filosofica, Filosofia Inconstientului, Tehnica Psihanalizei (sectia Psihologie), Psihanaliza si Pedagogie (sectia Pedagogie) in cadrul Facultatii de Filosofie si Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti, iar din 1998 pana in prezent Introducere in Psihanaliza si Elemente de Tehnica a Psihanalizei in cadrul Facultatii de Psihologie, Universitatea Titu Maioresc. Incepand cu anul 2004 devine sef de catedra Psihologie si Psihoterapie la aceeasi universitate.

Desi oficial pregatirea pentru cariera psihanalitica a inceput din 1986, odata cu inceperea analizei personale, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu si-a dezvaluit vocatia pentru aceasta disciplina inca din 1968 atunci cand, in conditiile ostile ale comunismului, a reusit sa impuna ca tema a lucrarii sale de doctorat in filosofie relatia intre etica si psihanaliza, care a fost publicata partial sub forma de carte in 1973 ("Etica si psihanaliza"). Debutul practicii psihanalitice are loc in 1988, iar din 1990 devine membru fondator, vicepresedinte (1994-1998) si presedinte (1998-2006) al Societatii Romane de Psihanaliza. Incepand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociatia Psihanalitica Internationala), psihanalist formator si supervizor.

Din 1994 devine membru fondator al revistei de cultura psihanalitica Psihanaliza si al Editurii Trei, unde s-a ocupat de traducerea operelor complete ale lui Sigmund Freud si Carl Gustav Jung si a contribuit substantial la promovarea in randurile cititorilor romani a altor opere importante din domeniul psihologiei, psihoterapiei si psihanalizei, in calitate de coordonator al colectiilor „Biblioteca de psihanaliza” si „Psihologia practica”.

2008-2010 – Director al Revistei Romane de Psihanaliza.

V. D. Z.

Cuprins

Cuvant-inainte la editia a treia 

Cuvant-inainte la volumul intai 

Cuvant-inainte la volumul al doilea 

I PRELIMINARII LA O FILOSOFIE A INCONSTIENTULUI 

1. Este posibila o filosofie a inconstientului? 

1. 1. Cultura filosofica a lui Freud 

1. 2. Filosofia traditionala si perspectiva inconstientului 

2. Ideea si conceptul de inconstient in istoria filosofiei 

3. Inconstientul in psihanaliza 

3. 1. Factualitatea teoriei freudiene 

3. 2. Continuturile inconstientului si structura psihicului. Natura si cultura in psihanaliza 

4. Filosofie si psihanaliza. Tur de orizont contemporan 

4. 1. Psihanaliza — obiect al teoriei si filosofiei stiintei 

4. 2. Evidentierea si fructificarea implicatiilor filosofice ale psihanalizei 

4. 3. Psihanaliza filosofiei 

II IMPURITATEA SPIRITULUI: PSIHANALIZA CA HERMENEUTICA 

1. Hermeneutica si filosofie 

2. Hermeneutica psihanalitica si relatia spirit suflet 

3. Principiile hermeneuticii psihanalitice 

4. Spiritul inconstient si problema psihologismului 

5. Actul ratat si cogito ul cartezian. Problema subiectului 

6. Interpretarea visului — paradigma a hermeneuticii psihanalitice. Dorinta 

7. Hermeneutica simptomului nevrotic. Dorinta si legea 

7. 1. Complexul Oedip in isterie 

7. 2. Sensul fobiei micului Hans 

7. 3. Nevroza ca negativ al perversiunii 

7. 4. Complexul Oedip in nevroza obsesionala 

7. 5. Nevroza si conditia umana 

8. De la psihologia inconstientului la estetica: Witz ul 

8. 1. Placerea estetica 

9. Estetica psihanalitica: complexul Oedip in literatura 

9. 1. Straniul si complexul Oedip 

9. 2. Hamlet si Oedip 

9. 3. De la Fratii Karamazov la Totem si tabu

9. 4. Paradigma literara a psihanalizei: Oedip rege 

9. 5. Romanul, gen oedipian? 

10. De la psihanaliza religiei la religia psihanalitica. Freud si Jung 

10. 1. Nevroza, arta, religie 

10. 2. Religie si dorinta 

10. 3. Elemente religioase in psihanaliza 

11. Impuritatea moralei: resentiment si morala 

11. 1. Fenomenologia si psihologia resentimentului 

11. 2. Sociologia resentimentului 

11. 3. Valorizarea produselor culturale ale resentimentului 

12. Psihanaliza spiritului stiintific 

12. 1. Inconstientul personal si stiintele naturii 

12. 2. Inconstientul colectiv si stiintele naturii 

12. 3. Calea spre obiectivitate in stiintele omului 

13. Hermeneutica psihanalitica — propedeutica la spiritul liber 

III ANTROPOLOGIA PSIHANALITICA 

1. Psihanaliza ca hedonism 

1. 1. Sexualitatea infantila sau placerea ca scop in sine 

1. 2. Scurt excurs despre anaclisis 

1. 3. Paradigma sexualitatii infantile 

1. 4. Mica pubertate 

1. 5. Dublul inceput al vietii sexuale 

1. 6. Dovezi indirecte despre existenta sexualitatii infantile 

1. 7. Este copilul un „pervers polimorf"? 

1. 8. Fundamentul biologic al sexualitatii infantile 

2. Hedonismul in istoria filosofiei. O parafraza marcusiana 

2. 1. Locul psihanalizei 

3. Freud — critic al culturii 

3. 1. Restrangerea placerii sexuale 

3. 2. Reprimarea agresivitatii ca sursa de neplacere 

3. 3. Critica si conformism 

3. 4. Este posibil un principiu nerepresiv al realitatii? O alta parafraza marcusiana 

4. De la antropologie la ontologie: Eros si Thanatos 

4. 1. Erosul sau pulsiunile vietii 

4. 2. Thanatosul — un instinct „filosofic"? 

4. 3. Confruntarea dintre Eros si Thanatos ca fundal al vietii 

5. Desexualizarea psihanalizei sau teoria relatiei cu obiectele ca psihanaliza a socialitatii. Glose la o lucrare de sinteza 

5. 1. Schimbare de paradigma in psihanaliza? 

5. 2. Margaret Mahler sau esecul armonizarii celor doua teorii 

5. 3. Teoria celor doi factori — o solutie echilibrata 

5. 4. O pozitie radicala — renuntarea la teoria instinctelor 

5. 5. O noua viziune asupra omului? 

IV NOOLOGIA ABISALA 

1. Freud si „inconstientul de sus" 

1. 1. Formarea Supraeului 

1. 2. In cautarea originarului: Supraeul precoce 

1. 3. Morala inconstienta si morala constienta 

1. 4. Maturitatea morala 

1. 5. Comunismul si infantilizarea morala 

2. Spiritul inconstient ca arhetip la C. G. Jung 

2. 1. Premise filosofice: psihologia analitica sau a complexelor ca noologie abisala 

2. 1. 1. Dimensiunea arhetipala a moralei: a priori ul jungian 

2. 1. 2. Excurs: o perspectiva lamarkista asupra formarii arhetipurilor 

2. 1. 3. A priori formal sau material? 

2. 1. 4. Intre psihologism si misticism: problema reductionismului 

2. 1. 5. Spirit, suflet, corp 

2. 1. 6. Metapsihologia jungiana 

2. 2. Principii si metode pentru cunoasterea spiritului inconstient 

2. 3. In lumea spiritului inconstient 

2. 3. 1. Caracteristicile arhetipurilor — o incercare de sinteza 

2. 3. 2. Un inventar al arhetipurilor tipice si atipice 

2. 3. 2. 1. Arhetipuri sau existentiale? 

2. 3. 2. 2. Arhetipuri neincadrabile 

2. 3. 2. 3. Cateva arhetipuri tipice 

2. 4. Simbolul — vehicul al arhetipurilor 

2. 4. 1. Relatia Freud Jung sau contradictia unilaterala 

2. 4. 2. O ilustrare: simbolurile geometrice ale Sinelui 

2. 5. Domeniile de manifestare ale arhetipurilor 

3. De la arhetipuri la factori stilistici 

3. 1. Psihanaliza, publicistica, dramaturgie 

3. 2. Filosofia culturii ca noologie abisala 

3. 3. Arhetipuri si factori stilistici 

3. 4. De la transcendental la transcendent 

3. 5. Manifestare simbolica si personanta 

Bibliografie