Fetita si ploaia

O fetita ar vrea sa se joace, dar strada e pustie. Ceilalti copii poate ca sunt tinuti in casa pentru ca, pe cerul de vara, soarele a disparut si norii se tot aduna. O sa vina ploaia, fireste. Cum sa te mai joci afara? Dar e de ajuns o picatura – plici! – pentru ca joaca sa inceapa. Cum sa nu topai intr-o baltoaca, daca ea singura ti-a iesit in cale?

Ploaia devine un personaj – e vie si se copilareste in aceasta carte in care Milena Lukešová si Jan Kudláček (doi autori de carti pentru copii foarte cunoscuti in Cehia si publicati acum pentru prima data in Romania) ne invita sa ne gandim la valoarea lucrurilor simple, la bucuria pe care o putem gasi in cele mai banale imprejurari.

Emotia nu lipseste – ploaia cautand-o pe fetita intr-o mare de umbrele indiferente sau revarsarea de culori de la final, cand textul se transforma in poezie, descriind renasterea lumii in lumina soarelui iesit dintre nori, ne poarta dincolo de desfasurarea aparent simpla a povestii. Mesajul e subtil si e, de fapt, o invitatie. Ce-ar fi sa ne copilarim din cand in cand?

Si, dragi parinti, stati linistiti: fetita din carte s-a dus in casa ca sa-si ia pelerina de ploaie si cizmele de cauciuc. Nu ca i-ar fi fost neaparat necesare.