Fetele moarte

Exponent de marca al literaturii latino-americane si unul dintre cei mai apreciati autori mexicani, Jorge Ibarguengoitia – dramaturg, scenarist si romancier – intriga prin scriitura sa impregnata de umor negru, insa care isi trage seva din teme sociale si filozofice esentiale. Romanul Fetele moarte porneste de la asa-zisele marturii, redate „ca atare”, ale personajelor implicate; cu toate acestea, „Unele dintre evenimentele povestite aici sunt reale. Toate personajele sunt imaginare.”, ne avertizeaza dintru inceput autorul, sugerandu-le astfel cititorilor sai si cheia in care trebuie lecturata aceasta excentrica fictiune. Povestea celor doua surori patroane de bordel, care, parca fara sa constientizeze, ajung, treptat, criminale in serie, este relatata realist, de un narator aparent neimplicat. In pofida acestui procedeu narativ ce mimeaza distanta emotionala, se mai contureaza un personaj – complex si intunecat: Mexicul insusi, cu contradictiile sale, cu frumusetea si coruptia lui, cu simplitatea si misterul lui, cu personajele sale inocente ori stapanite de rau.

In traducerea remarcabila a profesorului hispanist Coman Lupu, cu o prefata de romancierul, poetul, dramaturgul, jurnalistul si criticul literar irlandez Colm Tóibín si o postfata de scriitorul si jurnalistul mexican Juan Villoro, romanul Fetele moarte se alatura titlurilor publicate in colectia „Clasici ai literaturii”.

„Exista, la inceputul cartii, o mentiune: «Unele dintre evenimentele povestite aici sunt reale. Toate personajele sunt imaginare.» Ibarguengoitia ne cere totodata sa credem povestea si sa acceptam ca el insusi a inventat o buna parte din ea. Dar ne cere, de asemenea, si sa devenim partasi la un joc care este mult mai nuantat, un joc in care tocmai subintelesurile si subtilitatile refuza sa aiba un inteles la indemana.” COLM TOIBIN, „Prefata”

„Matroane fara scrupule, ofiteri corupti, politicieni sarlatani, crime violente, cadavre in spatele casei… Fetele moarte este o carte ingrijorator de buna, a unui autor de o neindoielnica si incitanta originalitate.”  SALMAN RUSHDIE

„Ibarguengoitia este o voce literara fantastica, a carei abilitate omnipotenta de a parodia da dependenta.” LETRAS LIBRES

„Ceea ce a facut Ibarguengoitia in acest roman cu respectivele «simple statistici sau rapoarte» a fost sa le ofere, in mod ingenios, cu viclenie, o «textura» aparte, astfel incat monotonia limbajului, tonul retinut si absenta profunzimii psihologice sa permita romanului sa se imbogateasca atat prin ambiguitate, cat si printr-o indignare tainica. Ibarguengoitia creeaza un spatiu fictional tulburator.” COLM TOIBIN, „Prefata”

„Fiecare dintre romanele lui Ibarguengoitia ramane fidel devizei uneia dintre matusile sale din Guanajuato: «Viata a vrut sa fiu nefericita, dar eu n-am avut chef de asa ceva.»” JUAN VILLORO, „Postfata”