Fereastra de la Veneţia – o carte unică în literatura noastră graţie acelui suflu al memoriei ce controlează fiecare cuvânt, fiecare literă a volumului. Cartea sa reţine „oameni, ani, viaţă“… de aceea, ea se citeşte „à bout de souffle“, cu sufletul la gură…
Este o carte atât de caldă, de dezinvoltă, de copleşitoare, ce conţine în substanţa ei câteva decenii bune din viaţa unei sensibile scriitoare. Filtrate de timp, faptele au astăzi farmecul magic al basmului, chiar dacă tot ce ne este înfăţişat este riguros probat de documente şi de imagini fotografice ataşate textului cărţii.
TITUS VÎJEU
Izvorâtă din iubire, respect şi admiraţie pentru oamenii excepţionali care i-au luminat viaţa, Fereastra de la Veneţia are tonica forţă a autoarei, dar şi sfâşierea unei lucide radiografii a prezentului. Rar am citit o carte mai tulburătoare, mai cuceritoare prin fulguranţa stilului, mai răvăşitoare în nostalgia după normalitatea României pre-comuniste, mai lucidă în disperata constatare a amurgului civilizaţiei europene. Multe din melancolicele profeţii ale Silviei Kerim i se potrivesc. Parafrazându-i cuvintele despre Fellini – „filme ca ale lui nu se vor mai face niciodată. El face parte dintr-o lume care piere“ – ştiu că farmecul, tandreţea, umorul solar şi vraja evocărilor ei nu le voi mai găsi niciodată în paginile altcuiva.
MANUELA CERNAT
Tu spui în această carte memorabilă, care poate fi în același timp dicționar de cinema sau retrospectivă de cinematecă, tu spui că există undeva o fereastră în Veneția. Eu nu cred. Eu cred că există o singură fereastră, doar a ta, poate cea din strada Parfumului sau poate cea construită într-un decor. Și nu numai tu te vei întoarce întotdeauna să privești lumea la fereastra sufletului tău, ci și eu împreună cu cititorii acestei cărți.
