Ferdinand I. Regele Romaniei

Desi divinitatea i-a harazit sa calauzeasca destinele acestei tari doar 13 ani, Ferdinand a izbutit sa infaptuiasca ceea ce niciun alt inaintas al sau, fie ca vorbim de Carol I, Alexandru Ioan Cuza sau Mihai Viteazul, nu a reusit. Strangerea laolalta a celor 17 milioane de romani din toate provinciile istorice intr-o singura tara si sub o singura obladuire, cu o singura directie si viziune spre viitor reprezinta pecetea vie si nedezlipita a domniei sale.

Sacrificiile facute de acest om par a fi supraomenesti pentru zilele in care traim. A renuntat in totalitate la tot ceea ce a tinut de propria-i fiinta si a pus pe primul loc o tara care nici macar nu era a lui prin nastere si care, la un moment dat, l-a privit ca pe un strain. Poate ca lucrurile cu adevarat marete, destinate a dainui rasunator in eternitate, se pot intrupa doar in acest fel. Nu stim daca aceasta este reteta ideala, dar, totusi, pentru Ferdinand aceasta a fost singura cale sau poate calea corecta in propria-i acceptiune.

Ingenuncherea „neamtului” din fiinta sa launtrica, excomunicarea din Biserica Apostolica facuta de Sfantul Parinte pentru ca si-a crestinat urmasii dupa ritul Sfintei Biserici de stirpe bizantina, intrarea in razboi impotriva tarii de origine, excluderea din dinastia Hohenzollern, etichetarea ca tradator de fratele sau mai mare, sunt tot atatea argumente ale pretului platit de Ferdinand pentru ca Transilvania, Muntenia, Moldova, Banatul, Crisana si Bucovina sa ajunga acel tot unitar al tuturor celor vorbitori de limba romana.