Femeia in fata oglinzii

Traducere de Daniel Nicolescu

Trei femei, trei epoci. Ana traieste la Bruges in timpul Renasterii, Hanna, in Viena imperiala de la inceputul secolului XX, iar Anny, in Hollywoodul actual. Toate trei se simt profund diferite de contemporanii lor. Si daca ele reprezinta una si aceeasi femeie?

In secolul al XVI-lea, Anne, o tanara modesta din Bruges, fuge de acasa in ziua nuntii pentru a nu fi victima unui destin pe care nu si-l doreste. In Viena lui Freud, Hanna von Waldberg, rasfatata a lumii bune, isi paraseste sotul care o adora pentru a se descoperi pe sine cu ajutorul psihanalizei. Iar in zilele noastre, la Hollywood, Anny Lee, o actrita a carei frumusete nu e intrecuta decat de nevoia ei de a se autodistruge prin droguri si alcool, rupe tiparele industriei entertainment-ului si refuza stratagemele care ar transforma-o intr-un adevarat star. Trei epoci diferite, pe care le unesc insa ipostazele unei femei libere, nesupuse, aflate in cautarea adevarului si a iubirii.

ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a nascut pe 28 martie 1960 la Lyon. In 1983 absolva cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diploma in filozofie. Trei ani mai tarziu obtine titlul de doctor in filozofie. Debuteaza in 1991 cu o piesa de teatru, Noaptea de la Valognes. Ii urmeaza Vizitatorul, care ii aduce consacrarea si pentru care este distins cu trei premii Molière, Variatiuni enigmatice, Libertinul etc. In 1994 ii apare primul roman, Secta Egoistilor, dar scrie in continuare piese de teatru care fac sali pline in Franta si in strainatate. In 2001 este recompensat de Academia Franceza cu Grand Prix du Théatre pentru intreaga activitate. De acelasi succes rasunator se bucura si romanele sale Evanghelia dupa Pilat (2000), Adolf H. Doua vieti (2001), Pe cand eram o opera de arta (2002), precum si eseul Viata mea cu Mozart (2005). Volumele care alcatuiesc „Ciclul invizibilului“ — Milarepa (1997), Domnul Ibrahim si florile din Coran (2001), Oscar si Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptatorul de sumo care nu se putea ingrasa (2009) si Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata (2012) – s-au aflat luni intregi pe listele de bestselleruri din numeroase tari. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri (2006), Visatoarea din Ostende (2007), Concert in memoria unui inger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvela, Cei doi domni din Bruxelles (2012) si La vengeance du pardon (2017). In 2008 publica romanul Ulysse from Bagdad, in 2011, Femeia in fata oglinzii, in 2013, Papagalii din Piata Arezzo, in 2014, dipticul Elixirul dragostei si Otrava iubirii, in 2015, Noaptea de foc, iar in 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii si distinctii literare, in 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cartile lui sunt traduse in peste 40 de limbi.

In seria de autor „Eric-Emmanuel Schmitt“ au aparut: Milarepa, Domnul Ibrahim si florile din Coran, Oscar si Tanti Roz, Copilul lui Noe, Viata mea cu Mozart, Secta Egoistilor, Evanghelia dupa Pilat, Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri, Visatoarea din Ostende, Pe cand eram o opera de arta, Concert in memoria unui inger, Cei doi domni din Bruxelles, Elixirul dragostei, Otrava iubirii, Femeia in fata oglinzii, Noaptea de foc, Adolf H. Doua vieti si Omul care vedea dincolo de chipuri.