Farmecul vietilor distruse

Preocupat de tema ratarii, care, in opinia sa, „are relevanta unei cunoasteri de sine“, Angelo Mitchievici o studiaza intr-o serie de eseuri pornind de la exemple din literatura, filme, banda desenata. Cum te instalezi in esec? Cum iti asumi ratarea, cu voluptate, ori blazat sau resentimentar? De la Cioran la Voltaire, de la Mircea Eliade la Mircea Cartarescu, de la Locul unde nu s-a intamplat nimic la Marele Gatsby, Desertul tatarilor, Macbeth, de la decadenta gurmanda (din Marea crapelnita al lui Marco Ferreri) si erotica (din Pasiune fatala al lui Louis Malle) la aventurile lui Corto Maltese si parabola Fiului Risipitor, asistam la o defilare a (anti)eroilor fictionali care se instaleaza si persista in esec. Evitand orice sistematizare, incercare de pedagogie negativa sau lectie de morala, autorul porneste in mod frecvent de la reflectiile lui Emil Cioran, cu care impartaseste „atractia inavuabila fata de ratare“ si care deschide seria ratatilor fictionali cu cei din propria panoplie biografica.

„Cartea lui Angelo Mitchievici este un exercitiu rafinat si somptuos de lectura. Un obiect delicat al investigatiei intelectuale, ratarea, este alcatuit, treptat, dintr-o suita de instantanee: o panorama nostalgica, ce uneste artele intr-o sinteza de culori si de parfumuri. Cei ce adora tihna visarii vor descoperi in acest volum memorabil un ghid  al propriilor calatorii. Dincolo de paginile ei se afla intinsul fara de capat al imaginatiei eliberate.“ — IOAN STANOMIR