Eu astept aici, pe bulevardul fericirii pierdute

… este ca un simbol al sau personal, dar si al unei generatii intregi de tineri, care si-au ratacit visele, sperantele, care si-au pierdut radacinile, si care, nu-si mai descopera sensul profund uman — romanesc, intr-un spatiu invadat de prostioare, nonsen-suri, de intamplari lipsite de importanta reala, lansate la televizor, seara de seara, cu dorinta de a le face stralucitoare, importante si unice… Este o grava deformare a realitatii… Poezia lui Daniel este ca o lupta dusa in fata trecatoarelor ispite, in fata perisabilitatii vietii mondene, in fata preturilor stralucitoare, ce vand nimicuri ale vietii, luminoase, precum un licurici in noapte… Fluturi de-o zi, mascati in culori ieftine…  – Lector univ. dr. FLORIN KEVORKIAN