In aceasta carte, Mitropolitul Antonie vorbeste despre „diferenta dintre cel care merge la biserica, iubeste biserica, slujeste biserica, propovaduieste Evanghelia, si cel care este crestin” cu adevarat. In prima situatie este crestinul care merge formal la biserica, cel care este crestin pentru ca asa s-a nascut, pentru ca asa i s-a spus, care tine randuielile Bisericii pentru ca „asa este bine”, uneori chiar din superstitie. Mitropolitul Antonie arata ca exista o mare contradictie intre aceasta atitudine, care, din pacate ii caracterizeaza pe multi crestini ortodocsi, si idealul la care Dumnezeu ne cheama sa ajungem. A fi crestin inseamna nu doar sa crezi in Hristos si sa respecti formal anumite randuieli, ci inseamna cu adevarat schimbarea totala si radicala a vietii, dupa exemplul lasat de Hristos, pentru a ajunge la unirea deplina cu El. Iar acest lucru nu se poate realiza decat printr-o traire autentica a credintei.
