„Ne găsim în prezent la răscrucea a două epistemologii: prima, cu rădăcini încă în epoca Luminilor, crede că progresul ştiinţific este cumulativ şi că omenirea va sfîrşi prin a descoperi cîndva Adevărul; a doua, care nu există decât de un sfert de secol, consideră că toate viziunile asupra lumii sunt valide, că toate se află departe de Adevăr şi că între ele nu există continuitate. Conform acestei epistemologii, viziunea asupra lumii specifică Renaşterii şi aceea a ştiinţei moderne, deşi aflate în succesiune cronologică, ar fi pur şi simplu incomensurabile. Ştiinţa renascentistă, căreia îi sunt examinate aici principiile generale, este un sistem coerent, întemeiat pe dimensiunea spirituală, pneumatică a lucrurilor. Această dimensiune este una reală. Sunt oare atunci de asemenea reale operaţiile intersubiective, a căror existenţă este afirmată de magie? Într-un anume sens, se poate spune că da.
Dacă însă ştiinţele renascentiste nu sunt lipsite de o «valoare de întrebuinţare», de ce a trebuit să intervină schimbarea revoluţionară care, începând cu secolul al XVII-lea, le-a tulburat şi apoi le-a distrus? Revoluţia ştiinţifică europeană care a condus la anihilarea ştiinţelor renascentiste se bazează pe factori religioşi, lipsiţi de orice legătură cu ştiinţele înseşi. Şi tot de către religie sunt antrenate societăţile europene într-o aventură riscantă ale cărei consecinţe suntem încă departe de a le putea evalua.” – Ioan Petru Culianu
Alte titluri pentru Ioan PetruCulianu (autor):
Tozgrec (2023)
,
Dicţionar al religiilor (2013)
,
Gnozele dualiste ale Occidentului (2024)
,
Eros şi magie în Renaştere. 1484 (2024)
,
Iter in silvis. Eseuri despre gnoză și alte studii (Vol. I) (2013)
,
Călătorii în lumea de dincolo (2024)
,
Arborele Gnozei. Mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern (2015)
,
Marsilio Ficino (1433-1499) și problemele platonismului în Renaștere (2015)
,
Experienţe ale extazului (2023)
,
Iocari serio. Stiinţa şi arta în gîndirea Renaşterii (2017)
,
