In arealul religios de astazi, folosim termeni ce ne ajuta sa intelegem fundamentele si tainele credintei, pe de o parte, si, deopotriva, ne ajuta sa intelegem si alternativele la aceste fundamente religioase. Dreapta invatatura reprezinta prima conditie a unei religiozitati autentice si adevarate, fiind singura care poate sa-l aseze pe om in comuniune nemijlocita cu Creatorul sau. Alternativa la dreapta invatatura este reprezentata de ceea ce numim – cu terminologia specifica limbajului teologic consacrat – erezie sau secta, cele doua reprezentand, de fapt, una si aceeasi nociva realitate. Viata si mantuirea omului in postmodernitate este afectata de fenomenul numit secularizare, cu repercusiuni grave pentru intregul sistem axiologic crestin. Secularizarea, desacralizarea, sincretismul pseudo-religios si mai ales fenomenul descrestinarii fac ca intreaga marturie crestina sa fie afectata in fundamentul ei autentic-misionar si sa creeze confuzie la nivelul tainei credintei si, in egala masura, la nivelul propovaduirii acesteia. Asadar, nu mai putem vorbi de religiozitate adevarata, pe de o parte, si de erezie sau secta pe de alta parte, ci suntem obligati sa punem falsa religiozitate sub denumirea de neoreligiozitate (Autorul).
