Arhitectura a devenit din ce în ce mai putin o materializare a unei comenzi personale şi a evoluat rapid în directia investiţiilor publice sau private care urmează a avea un utilizator anonim, definit printr-o serie de nevoi standard. Aceasta este o critică care a fost adresată producţiei de arhitectură incepănd de acum o jumătate de secol. Arhitectii din grupul Team X , Michel de Certeau , Henry Lefebvre , Deleuze şi Guattari sunt doar câţiva dintre cei care au ridicat o serie de probleme ale acestui mod de a construi, care se perpetuează până în prezent. Standardele au evoluat şi s-au diversificat în funcţie de transformările rapide din societate, dar au devenit doar mai complicate şi nu mai apropiate de nevoile personale ale utilizatorului final. Numărul de fata prezintă o arhitectură care încearcă să lupte împotriva acestui sistem în două moduri diferite. Interventille din prima categorie — Entropie — dezvoltă o serie de tactici «personale» pentru (re)câştigarea spaţiului public (din zonele urbane, dar nu exclusiv). Putem spune că trăsătura lor principală este «reducerea» arhitecturii la o scară umană — prin folosirea unor mijloace elementare, accesibile oricui şi prin efemeritatea şi scara redusă implicite—în scopul de a deveni spatii ale poveştilor de viată, de zi cu zi.
