Enigma camerei 622

Cartea cu cele mai mari vanzari in Franta in 2020

„Jumatate thriller, jumatate melodrama, 100% roman politist." – Figaro

Intr-o noapte de decembrie, la Palace de Verbier, in Alpii elvetieni, are loc o crima, iar anchetatorii nu reusesc sa ajunga la nicio concluzie.
Dupa multi ani, in vara lui 2018, un scriitor venit in vacanta se cazeaza la acelasi hotel, fara sa-si imagineze ca va ajunge sa se lase absorbit de acest caz.
Ce s-a petrecut in camera 622 de la Palace de Verbier?
Cu precizia unui ceasornicar elvetian, Joël Dicker isi duce cititorii in inima orasului sau natal, de-a lungul unui roman diabolic si imprevizibil, cu un triunghi amoros, jocuri de putere, lovituri sub centura, tradari si gelozii, intr-o Elvetie care nu este chiar atat de linistita cum pare.

„Capitolele defileaza rapid, ca episoadele dintr-un serial, ritmate de dialoguri viguroase, scene vizuale clare sau difuze. Legaturi secrete, intalniri ratate, lovituri de teatru, inselatorii si vieti paralele… Melodrama se transforma in thriller. Cititorul este, pe rand, pacalit, hartuit si captivat." – Figaro

„Dicker da dovada de o placere profunda si intensa de a scrie, care infloreste peste tot. O malitiozitate subliminala arunca sclipiri asupra intregului ansamblu si invaluie unele dintre personaje." – Le Parisien

„Ca in toate romanele lui Joël Dicker, intriga te prinde inca de la primele randuri. Pe parcursul anchetei bogate in lovituri de teatru, astepti infrigurat sa afli identitatea victimei, numele ucigasului si, mai ales, motivele." – Cosmopolitan

Joël Dicker s-a nascut la Geneva in 1985. Primul lui roman, Les Derniers Jours de nos pères, a primit Premiul scriitorilor din Geneva in 2010. In 2012, a publicat La Vérité sur l’Affaire Harry Quebert, care a obtinut numeroase premii, inclusiv Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze si Premiul Goncourt pentru liceeni, si a stat la baza unui serial de televiziune.
La Editura Trei au mai aparut Adevarul despre cazul Harry Quebert, Cartea clanului din Baltimore si Disparitia lui Stephanie Mailer.
Cel de-al cincilea sau roman, Enigma camerei 622, a fost vandut in Franta in aproape 500 000 de exemplare in 2020.

Fragment din carte:

" In casa familiei Ebezner , din Cologny, o cladire magnifica din piatra alba, ridicata deasupra lacului Leman, inconjuratade un parc vast, acoperit cu zapada.

Singura la masa din bucatarie, pentru a lua micul dejun, Anastasia, in halat, invartea o bucata de paine, fara a manca, mult prea preocupata sa isi rememoreze evenimentele din ajun. Seara minunata, care o dusese pana in apartamentul ocupat de Lev Levovitch la hotelul Bergues. O astepta, aratand superb in smochingul lui. Masa era aranjata pentru doua persoane, cu feluri rafinate de mancare si vin nobil.

Cinasera la lumina lumanarilor, mai indragostiti decat oricand. Apoi se aruncasera unul in bratele celuilalt si facusera dragoste cu pasiune.

Numai ca, pe la miezul noptii , sunase telefonul din camera. Anastasia fusese cuprinsa de panica: cu siguranta, era Macarie! O urmarise, stia totul si venea sa faca un mare scandal. Se linistise imediat: nu era Macarie, ci presedintele Republicii Franceze, venit la Geneva pentru Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Suferind de insomnii, aceasta simtea nevoia de a face conversatie. Isi dorea ca Lev sa vina sa stea de vorba la sediul Misiunii Frantei pe langa Natiunile Unite, care se afla pe o imensa proprietate nobiliara din Chambesy, unde urma sa locuiasca toata acea perioada.

La inceput, Lev l-a trimis la plimbare, motivand o intalnire galanta, insa, cuprinsa de mustrari de constiinta, Anastasia ii spusese: " Totusi, e presedintele republicii!"

Asa ca Lev il sunase la randul lui pe marele comandant al francezilor pentru a-l anunta ca urma sa soseasca. Se imbracasera si o luase cu el in Ferrariul negru, model unic. Ajunsesera sub boltile poleite ale unui salon imens, in intimitatea presedintelui republicii, care ii primise in halat. Band ceai, fumand o havana si stand la taclale ca intre prieteni, presedintele profitase pentru a-i cere lui Lec sfaturi legate de discursul de a doua zi, de la Natiunile Unite.

La 2 dimineata, Lev o dusese pana acasa. Oprise in fata curtii, pe bulevardul Ruth, si , in taina noptii, o mai sarutase o data, un sarut lung, de indragostiti, inainte de a o lasa sa plece."