Din dragoste de animale si de natura am continuat seria Enciclopedia plantelor medicinale prin realizarea volumului Enciclopedia plantelor medicinale folosite in terapia veterinara.
Elaborarea acestei lucrari are la baza anumite considerente de ordin teoretic si practic:
– acest volum se adreseaza atat specialistilor, cat si publicului iubitor de animale,
– plantele medicinale pot fi incadrate la limita dintre produsele alimentare si medicamentele propriu-zise. Rolul lor nu se limiteaza la influentarea unor procese patologice, ci devine din ce in ce mai important in prevenirea afectiunilor.
– in lucrare este redata raspandirea plantelor medicinale, acolo unde sunt in numar mare si pot fi recoltate,
– de asemenea, cartea ofera indrumari privind recoltarea in conditii optime a acestor plante,
– recoltarea plantelor medicinale din flora spontana de catre proprietarul necuvantatorului ofera numeroase avantaje: miscarea, imbogatirea cunostintelor, valorificarea unor resurse locale,
– pentru a evita eventualele accidente, este descris cum trebuie sa fie produsul obtinut dupa uscare,
– se stie ca pentru a avea un efect terapeutic direct mai accentuat plantele medicinale se administreaza in amestecuri. De aceea, la fiecare afectiune mai des intalnita sunt prezentate plantele medicinale indicate,
– pentru ca plantele medicinale sa-si pastreze calitatile si efectul asupra organismului, trebuie preparate in mod adecvat si potrivit scopului urmarit; acest aspect este mult mai important decat cantitatea pe care o administram,
– explicarea diferitilor termeni medicali si botanici intalniti in lucrare.
Lucrarea incepe cu o prezentare succinta a istoriei plantelor medicinale si a relatiei plante – animale, care face obiectul primului capitol "Studiu introductiv".
In capitolul "Notiuni generale despre plante medicinale" se prezinta principalele clase de principii active, ca substante tamaduitoare pentru organismul animal. De asemenea, se indica metodele de identificare, recoltare, uscare si conservare ale plantelor medicinale in subcapitolul „Obtinerea drogurilor”. Un loc aparte in acest subcapitol il are prezentarea speciala a precautiei fata de plantele medicinale toxice. Capitolul se incheie cu prezentarea modurilor de prelucrare a drogurilor (reprezentate prin materia prima de origine vegetala, animala sau minerala, care serveste la prepararea anumitor medicamente, conform definitiei din DEX; organele uscate ale plantelor medicinale, in cazul nostru).
Al treilea capitol, care este si cel mai vast, cuprinde "Plantele medicinale folosite in terapia veterinara". Fiecare specie de plante se legitimeaza cu denumirea populara si stiintifica, urmata de incadrarea in familie, ecologia si raspandirea in tara. In continuare se prezinta descrierea botanica succinta pentru recunoasterea plantei, organul (organele) utilizat(e), recoltarea (la plantele medicinale cele mai folosite recoltarea este insotita de prezentarea produsului obtinut, pentru a putea fi utilizat cu maximum de randament). Monografia plantei se completeaza cu compozitia chimica din punct de vedere al virtutilor terapeutice, precum si, unde este cazul, toxicologia plantei urmata de acordarea primului ajutor in cazul unor intoxicatii accidentale cu plante medicinale toxice. Apoi sunt prezentate recomandarile fitoterapeutice si modul de administrare al plantelor, atat in uz intern, cat si in cel extern. Monografia fiecarei plante medicinale se incheie cu un tabel care sintetizeaza datele cele mai importante despre aceasta. De asemenea, fiecare planta este insotita de un desen alb – negru.
"Indexul de denumiri stiintifice" vine in sprijinul cititorului pentru a gasi planta medicinala cautata, indiferent sub ce denumire populara ar cunoaste-o.
