Eminescu. Trepte ale devenirii

Ideea unitatii morale a natiunei noastre e ceea ce ne-a-nsufletit ca sa luam initiativa unei serbari in care inima va fi una a priori; in care cugetele se vor unifica – cugetele, doamne a lucrarilor, astfel incat pe viitor lucrarile noastre toate sa aiba una si aceeasi tinta, astfel ca Unificarea directiunei noastre spirituale sa urzeasca de pe-acum unitatea destinelor noastre. Sa facem ca o cugetare, una singura, sa treaca prin toate faptele, sa patrunda toata viata noastra nationala. Sa fim constiuti de situatiunea noastra fata cu lumea, de datoriile catra ea si catra noi insine. In trecut ni s-a impus o istorie, in viitor sa ne-o facem noi. (MIHAI EMINESCU)

Poporul roman traieste de multa vreme cu Eminescu si prin Eminescu.

Poetul nepereche isi etaleaza fila cu fila mersul istovitor al unui suis demiurgic, de pe urma caruia „icoana stelei ce-a murit” ni se pare tot mai limpede si mai vie, intr-o vibratie pulsatila care indeamna la reculegere si la dreapta cinstire. Pururi tanar, invesmantat in mantia sa de Hyperion astral, Eminescu ramane unul dintre zeii nemuritori ai poeziei fara varsta dintotdeauna, atingand cu aripile sale stelare Eternitatea. (MIRCEA POPA)