Eminescu, poem cu poem. Doina

Cartea cuprinde poeziile Doina, Imparat si proletar, Glossa, Epigonii si O, mama, insotite de textul critic al lui Alex. Stefanescu.

–  In „Doina”, Eminescu joaca rolul unui profesor de geografie atemporala, trasand o harta ideala a Romaniei, asa cum se pastreaza in memoria sa afectiva.

– Alex. Stefanescu recupereaza sensul initial al poeziei „Imparat si proletar”, dupa ce in timpul regimului comunist discursul proletarului a fost decupat din poem, iar celelalte doua discursuri, al imparatului si al poetului insusi, au fost trecute sub tacere. 

– „Glossa” exprima o forma de scepticism fata de comedia umana, analizand inconsistenta morala a lumii.

– In „Epigonii”, poetul evoca presupusul idealism al scriitorilor de altadata, in comparatie cu mediocritatea afectiva a contemporanilor lui.

– „O, mama” ia un instantaneu al vesniciei, intr-un mod asemanator celui in care Kant vorbeste despre eternitate folosind terminologia filosofica.