Economia domaniala. Cresterea animalelor in Tarile Romane. Secolele 14-17

Economia domaniala va cunoaste, in veacurile XIV-XVII, substantiale modificari structurale care au determinat trecerea de la economia domaniala autarhica specifica sec. XIV-XV, spre economia deschisa, cu precadere, spre productia pentru piata interna si cea externa, pentru schimb. Acest fenomen va deveni tot mai viguros in veacul al XVII-lea.

Din punct de vedere economic, intervalul 1600-1700, a stat sub semnul celor a doua tendinte principale intre care a existat o relatie de reciprocitate: fiscalitatea excesiva si expansiunea marelui domeniu feudal, fie el boieresc, manastiresc sau domnesc. Deschiderea aceasta, accentuata, pentru economia de schimb a devenind, intr-un alt plan, un ferment al noii mentalitati, moderne, ce inmugurea acum si in spatiul romanesc.

Anvergura comertului international ce se impletea aici, in zona noastra geografica, absorbea si produsele romanesti care au adus venituri profitabile domniei si marii boierimi. Averile deosebite, care s-au format din aceasta ascensiune economica a clasei dominante, au permis si mai mult, accesul la produsele de lux aduse in tara atat pe filiera occidentala, cat in special orientala.

Constantinopolul, adevarata placa turnanta a comertului euro-asiatic, era locul de unde se putea procura cele mai rafinate si mai scumpe produse dorite de bogatii vremii. Pe aceasta filiera, sud-europeana, si produsele extrem-orientale puteau ajunge, trecand prin tarile romane, spre nord, in Polonia si Rusia, sau spre centrul continentului…

In economia domaniala medievala cele doua componente majore, cultivarea plantelor si cresterea animalelor nu pot fi separate, ele completandu-se si conditionandu-se reciproc. Plantele asigurau baza furajera a animalelor de-a lungul anului.

Factorii naturali ai habitatul rural au avut o mare insemnatate in stabilirea asezarilor umane si asupra indeletnicirilor care s-au desfasurat in cadrul economiei naturale.

Desi in toate zonele geografice ale tarii este mentionat caracterul mixt al cresterii animalelor, specificul local pedoclimatic a jucat un rol important. Asa de exemplu, in zonele de deal si de munte predomina vitele. Astfel, in partea de nord a Moldovei cercetarile au aratat ca in secolele XIV-XVII in conditiile microzonele specifice din tinutul Sucevei a aparut si s-a dezvoltat un tip de economie zoo-agricola extensiva care a constituit ocupatia permenenta traditionala a locuitorilor din aceasta zona.

dr. Iolanda Tighiliu, istoric