Agora si E-Agora sunt doua concepte care se completeaza si se sustin in plan teoretic. Asa cum Agora antica dispunea de doua functii, aceea de piata fizica in care se intalneau cetatenii, dar si un mod de corelare si amalgamare a opiniei publice in acte normative aplicabile erga omnes, la fel E-Agora converge spre o idealizare a opiniei publice care are printre finalitati si pe aceea de a forma opinii, crezuri si, intr-un final, acte juridice. Totusi, in plan practic, E-Agora nu reprezinta o continuare a Agorei initiale, sub aspectele ei functionale, fie tehnice, fie practice, ci este o constructie paralela, o structura cu totul noua, bazata pe concepte si reguli noi tocmai pentru ca poate fi explicata prin prisma noilor tehnologii care o fac posibila si care o dezvolta. Asadar, Agora si E-Agora reprezinta doar o alaturare de termeni menita a explica cu usurinta noul concept-realitate sau realitatea noului concept – Agora dezvoltata in planul comunitatilor virtuale – asa cum democratia participativa reprezinta un concept care defineste doar in parte modul de a interactiona al cetatenilor supusi consultarilor publice.
